sursa foto: Wikiwand
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă) s-a încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman la 7 octombrie 1826. A reprezentat o reglementare a orgnizării interne a Principatelor Române după momentul revoluționar 1821. Prevederile sale se vor regăsi și în reglementări ulterioare.
Convenția de la Akkerman, urmarea unui șir neîntrerupt de conflicte
Convenția de la Akkerman din 7 octombrie 1826 nu vine pe un teren steril. Din 1774, până în 1812, sunt numeroase războaie între ruși și turci. Principatele aflate în secolul fanariot după 1711 și 1716 sunt teatru de operații militare. Epopeea napoleoniană al cărei declin a fost marcat de Campania din Rusia a deșteptat însă energii în Europa Centrală și în Balcani.
Revoluțiile română și greacă din 1821 izbucnesc atât în Principate cât și în Grecia. Rusia le-a sprijinit pe ascuns, dorind să intre într-un conflict cu Imperiul Otoman, dar le-a dezavuat ulterior. Totuși, Rusia, conștientă că Imperiul Otoman e slăbit, a decis să ia inițtiativa unor negocieri.
Convenția de la Akkerman, dorită și de otomani
După 1821, în Grecia ocupată de otomani, grecii au continuat lupta care a debutat la 25 martie 1821. Rusia, Anglia, Franța au sprijinit eforturile grecilor. Sultanul Selim III dăduse încă din 1802, „Hatişeriful” de la Gülhane”. Acesta prevedea ca domniile, încă fanariote să fie pe 7 ani. Se reglementa strict plata tributului. Cumva otomanii înșiși, cu 19 ani înainte de Revoluția lui Tudor Vladimirescu, conștientizau care era problema.
Reglementările din 1802 aveau să fie confirmate și de Convenția de la Akkerman. Otomanii, nedorind un conflict cu Rusia, având probleme cu grecii au consimțit la pretențiile ruse. Una dintre ele era ca raialele otomane de la Dunăre să fie desființate. Erau cetăți-port la Dunăre de drept otoman. Erau „insule” musulmane pe teritoriul Principatelor. La 1826, mai eru Turnu, Giurgiu, Brăila. Hotinul și Tighina erau deja în teritorii pierdute de Moldova. Trupele otomane staționau în Țara Românească și Moldova încă din vara lui 1821, după înfrângerea Revoluției de la 1821 a românilor și a grecilor din organizația Eteria. Ultimele lor focare de rezistență fuseseră învinse la Sculeni și Secu în Moldova.
Tratatul de la Adrianopol din 1829 ridică miza
Convenția de la Akkerman din 7 octombrie 1826 nu a liniștit apele. În Principate, domneau după 1822, Grigore Dimitrie Ghica și Ioniță Sandu Sturdza. Primul era domn la București, celălalt la Iași. Starea de conflict nu a putut fi oprită și în 1828, conflictul ruso-turc a dus la ocuparea Principatelor.
În 1829, la Adrianopol, noul tratat din data de 14 setembrue instaura Protectorat rusesc în Principate. Prevederile de la Akkerman se regăseau în „Actul Osăbit pentru Prințipaturile Moldova și Țara Românească”. Ocupația militară rusească s-a desfășurat din 1829 până în 1834. Rușii pregăteau anexiunea. În acest sens, vor iniția și Regulamentele Organice.
Recomandările noastre
