Din cuprinsul articolului
Animalele și războiul! Un urs și un vultur au avut partea lor de glorie în vâltoarea războiului mondial.
Animalele au fost folosite ca animale de povară, curieri. Și totuși, au existat povești de război care au avut ca eroi animale.
Animale faimoase: vulturul Ilie, posibil „cutie poștală oarbă”
Când vorbim de animale emblematice, în istorie, a rămas Ilie, acvila din Gara Buzău. Vulturul Ilie era o acvilă, emblema națională a României. Cum și-a câștigat el locul printre animalele de poveste? A trăit în perioada 1924-1942, pe peronul Gării Buzău. Ornitologii spuneau că era o specie rară „vultur-zăgan”.
A ajuns în curtea hanului lui Adam Anghel din spatele Gării Buzău. Era pentru antreprenorul local, un fel de emblemă sau blazon. Se pare că fiind căzut ca urmare a unei răni, fusese găsit la poalele Penteleului de un cioban. Ciobanul îl vânduse hangiului. Ilie s-a acomodat pe peronu Gării, mergea mult pe jos. Deși se întremase și putea să zboare, Ilie renunțase de multe ori la zbor. Corbii din jurul gării îl necăjeau mereu atunci când deschidea aripile în anevrgura lor incredibilă ca să poată zbura. Mergea prin măcelării, unde își primea tainul de hrană.
Avea o preferință să aștepte Expresul Cernăuți-București când intra în gară. Acum, nu se știe dacă Ilie nu juca cumva rolul „cutiei poștale oarbe”. Se știa că porumbeii transmiteau mesaje în zbor. Posibil ca de penajul lui Ilie să fi fost agățate mesaje iar cei care știau traseul zilnic al acvilei să le recupereze. Era unul din animalele preferate de copiii Buzăului care jucau mingea.
Cum a murit zăganul Ilie?
Ilie a pierit în război. Naziștii împânzeau Gara din Buzău. Se știe că Ilie își făcea veacul pe lângă tarabele cu ziare și era cam supărat când vreunul din negustorii de ziare îi atingea penele. Obișnuia mereu să treacă pe la poarta casei căpitanului Negoiță. În 17 aprilie 1942, un câine de la un membru al SS sau Gestapo s-a repezit la Ilie. Zăganul l-a parat cu aripile și i-a găurit capul cu ciocul său „de fier”. Soldatul care însoțea câinele a fost și el rănit. Turbat de furie, a scos arma și l-a împușcat. Buzoienii au fost pe punctul să-i împuște pe naziști pentru afrontul făcut. Era unul din acele animale adorate, divinizate de buzoieni.
Ilie a fost înmormântat pe 18 aprilie 1942 în Cimitirul Dumbrava, iar „Vocea Buzăului” i-a relatat înmormântarea, jurnalistul semnând cu inițialele D.I. Numele Ilie i-a fost dat de aviatorii de la Aerodrom, unde Ilie venea des, știut fiind faptul că Sfântul Ilie era patronul aviației
Animalele și războiul: Ursul brun Wojtek
Se întâmpla în 1942, aprilie, când Ilie de la Buzău murise. Era vremea gloriei pentru un alt erou dintre animalele lumii. Trupele poloneze care luptau în unități arondate trupelor britanice însoțeau britanicii în Egipt și Persia. În Siria, soldații polonezi au găsit un pui de urs brun. Probabil fusese al unui circ și era foarte posibil ca părinții săi să fi fost din Carpați, patria ursului brun. Alții susțin că era un urs brun sirian.
Soldații l-au adoptat ca mascotă. I-au economisit rația lor de lapte și o ofereau micului urs dintr-un biberon improvizat dintr-o manușă pusă pe o sticlă de vodka Wyborova. Dragostea de animale a polonezilor a dat roade. Ursul a crescut. I s-a spus „Războinicul”, adică Wojtek. A fost mascota Companiei22 Transport a Diviziei de Artilerie din Corpul II Polonez. Wojtek primea și bere, țigări. Ursul consuma bere și uneori fuma un soi de pipă sau mesteca tutun. Wojtek păzea depozitele de muniție, ajugând la greutatea de 250 kg, Într-o noapte, un hoț sau spion a făcut cunoștință cu ghearele lui Wojtek.
După un stagiu în Irak, polonezii trebuiau să meargă pe frontul Italian în 1943. Oolonezii au decis să-l admită pe Wojtek cu gradul de caporal între soldați fiindcă doar așa avea drept de transport aerian. Animalele nu erau admise. Ursul a fost eroul din lupta de la Monte Cassino la începutul anului 1944. Ursul învățase să meargă în două labe și să care diverse obiecte grele. Inițial, a fost învățat să care cutii cu muniții dezafectate. Pe frontul italian, Wojtek era un tunar de excepție. Căra munițiile ca un soldat adevărat pentru linia de bătaie a artileriei. Imaginea sa cărând o ladă de muniție a devenit poster de război.
Wojtek a ajuns alături de camarazii săi în Edinburgh, Scoția. Cei 3 000 polonezi au ajuns în Polonia în 1947. Wojtek a fost trimis lângă animalele de la Grădina Zoologică de acolo, evident, după o ceremonie de demobilizare. Wojtek ne-a părăsit 16 ani mai târziu, în 1963. S-a considerat de către zoologi că ar fi avut 22 de ani.
