La 130 de ani de la premiera mondială, una dintre cele mai frumoase opere ruseşti, „Evgheni Oneghin”, de Ceaikovski, va avea premiera mâine-seară atât în Capitala Cehiei, cât şi la Bucureşti.

Spectacolul este regizat de Andrei Şerban, la Teatrul Naţional din Praga, şi de Ion Caramitru, la Opera Naţională.

Libretul, inspirat dintr-un poem al lui Puşkin, este doar aparent simplu: Oneghin o îndepărtează pe Tatiana, fata care-l iubea nebuneşte, pentru o altă iluzie feminină. Mai târziu, Tatiana este cea care-l alungă, neacceptând să-l părăsească pe cel cu care s-a căsătorit între timp. „Ruşine, regrete, soartă nemiloasă!…”, rosteşte el, prăbuşindu-se, în acordurile muzicii.

„Va stârni discuţii”

Spectacolul „Evgheni Oneghin” revine pe scena Teatrului Naţional din Praga după 15 ani de la ultima reprezentaţie. De altfel, opera lui Ceaikovski a marcat debutul lui Andrei Şerban ca regizor de operă, în 1980, la Welsh National Opera, şi a fost reluată ulterior pe alte scene mari ale lumii. „La peste 20 de ani după ce am debutat în operă cu «Oneghin», am revenit la acest subiect, cu o concepţie nouă, modernă şi destul de şocantă pentru publicul praghez, care, ca şi la Bucureşti, este destul de tradiţional, mai puţin obişnuit cu ideea că teatrul şi opera trebuie să oglindească viaţa adevărată”, a declarat regizorul Andrei Şerban . „«Oneghin» are loc azi în Rusia lui Putin. Vom avea o premieră care va stârni discuţii, care va fi controversată şi sigur nu va lăsa pe nimeni indiferent. Dorim să facem un pod de legătură între romantismul secolului al XIX-lea şi haosul secolului al XXI-lea”, a explicat regizorul pentru EVZ.

Romantism la discotecă

Scenografia şi costumele spectacolului de la Praga sunt semnate de Adriana Grand.

„Propunerea fiind a unei abordări contemporane, am optat pentru un spaţiu aparent simplu, o încăpere de mari dimensiuni, cu o podea prevăzută cu un sistem propriu de luminare, element ce a ajutat mult la modelarea spaţiului. Chiar dacă, în actul 2, ne aflăm într-o discotecă, de exemplu, cred că am reuşit să păstrez aerul romantic al acestei opere, căci, până la urmă, e doar o altă poveste de dragoste cu sfârşit tragic”, a declarat, pentru EVZ, Adriana Grand.

„Se întâmplă la fel şi astăzi, chiar dacă «doamna» nu poartă crinolină şi «domnul» nu are baston. Cred că orice poveste poate fi spusă în mii şi mii de feluri, şi asta face ca acest mod de lectură efemer, care e teatrul, să continue să fie un loc magic”, precizează cunoscuta scenografă de teatru.

Pentru această producţie, regizorul a lucrat alături de John Fiore (dirijor orchestră), Pavel Vanek (dirijor cor), Petr Tyc (coregraf), Dana Burešová, Vladimír Chmelo, Hannah Ester Minutillo, Štefan Kocán (interpreţi), alături de orchestra şi corul Teatrului Naţional din Praga.

Premiera spectacolului, cu prima distribuţie, a avut loc aseară, iar varianta cu cea de-a doua distribuţie se va juca mâine-seară. Spectacolul este inclus şi în programul Festivalului Internaţional de Muzică „Primăvara pragheză” (12 mai-3 iunie).

La Bucureşti, opera a mai fost montată în 1938, 1959 şi 1981. Paradoxul face ca şi actorul Ion Caramitru, care are aspiraţii de regizor, să se reîntâlnească cu acest titlu după ce, în 1995, a montat aceeaşi operă la Belfast. Scenografia de la Bucureşti este realizată de Maria Miu şi Viorica Petrovici, iar dirijor va fi, la premieră, Iurie Florea.