Sfântul Clement s-a născut la Roma și a fost contemporan cu Sfinții Apostoli.

Și-a pierdut mai întâi mama și frații gemeni într-un naufragiu, apoi și tatăl, pornit să-i caute pe aceștia.

La vârsta de 24 de ani, plecând și el în căutarea părinților și fraților, Clement se întâlnește în Alexandru cu Sfântul Barnaba, printre ai cărui ucenici se aflau și frații săi. Pronia face ca el să își găsească la scurt timp și părinții.

Cu puțin înainte de a fi prins și răstignit de Nero, Apostolul Petru îl hirotonisește pe Clement preot.

În anul 88, este ales episcop al Romei al treilea, după Lin şi Anaclet, și rămâne în scaun timp de zece ani.

A scris o epistolă corintenilor, în anul 96, fiindcă se răzvrătiseră împotriva preoţilor. După ce a fost citită epistola în biserici, corintenii şi-au recunoscut vina.

Sfântul Clement a pătimit în timpul prigoanei lui Traian (98-117), fiind surghiunit în Cherson (Crimeea de astăzi).

Acolo, a suferit moarte martirică în anul 101, fiind aruncat în mare, având legată de gât o ancoră de corabie.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei. Acesta a păstorit cu înţelepciune şi curaj în timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305) și a urmașilor acestuia.

Fiind izgonit din scaun, umbla prin Fenicia şi Palestina, întărind pe creştini prin scrisori şi rugăciune.

A avut o vedenie în care i-a apărut Iisus Hristos ca un copil de 12 ani, cu haina ruptă din cap până în picioare. Întrebându-L cine i-a rupt haina, Iisus a răspuns că ereticul Arie este cel care a făcut ruptura între Tatăl și Fiul, refuzând să-L mărturisească pe Hristos ca fiind de o ființă cu Tatăl.

Vedenia s-a încheiat cu Mântuitorul cerându-i să nu îl pună pe Arie urmaș al său pe scaunul Alexandriei.

Sfântul Petru pătimit moarte martirică în anul 312, prin tăierea capului, la porunca împăratului Maximin (305-313), pentru că a reuşit să aducă pe mulţi păgâni la creştinism.