La finalul acestei săptămâni, amatorii de lectură au la dispoziţie un nou roman al scriitoarei distinse cu Nobel, "Memoriile unei supravieţuitoare".
"La vederea copiilor, mi-a fost teamă. Şi am realizat într-o clipită că eu, că toată lumea, ajunsesem să consider toţi copiii drept pur şi simplu înspăimântători. Asta fusese adevărat încă dinainte de sosirea «sărmanilor micuţi»".
Asta pentru că naratoarea din "Memoriile unei supravieţuitoare" (1974) constată că, într-o lume viitoare, în care viaţa urbană s-a destrămat, comunicaţiile sau prăbuşit, iar rezervele de hrană se micşorează rapid, nici copiii nu mai sunt ce-au fost.
Sunt organizaţi în bande, "unii dintre cei mai mici de acolo, copiii de cinci sau şase ani, poate că nu văzuseră niciodată o pisică sau un câine ca pe un «animal de companie » care să fie iubit şi care să facă parte dintr-o familie", între ei nu există prietenii, doar alianţe de moment, agresivitatea e la ordinea zilei şi comunică între ei "prin cuvinte care puteau fi recunoscute, asta când erau cuvinte, şi nu mârâituri, răcnete şi ţipete...".
Noii puşti "erau mai răi decât animalele în toate privinţele şi mai răi decât oamenii". Iar protagoniştii romanului lui Lessing încearcă să lupte cu reflexele care le interzic să lovească un copil pentru a supravieţui atacurilor acestor bande înarmate cu bâte.
Câştigătoarea Nobelului din 2007 va persista în a demonstra câtă oroare se poate extrage din copilărie în "Al cincilea copil" (1988).
Istorie tumultuoasă
Distopia e şi ea minuţios tratată - casele arată "ca şi cum revoluţia tehnologică nu avusese niciodată loc", oraşul e plin de "nuclee de barbarie" şi "se comiteau atât de multe infracţiuni şi păreau să existe categorii noi şi neprevăzute de infracţiuni în fiecare zi".
Până şi viaţa a devenit ilegală: "Nimic din ea nu ar fi trebuit să existe. Oficial, nu exista ; şi când «ei» erau siliţi să vadă aceste lucruri, trimiteau trupe sau poliţia să le facă să dispară. O astfel de vizită se menţiona într-un titlu de ziar, o foaie volantă sau o ştire sub forma «Cutare şi cutare stradă a fost astăzi curăţată». Şi toată lumea ştia exact ce se întâmplase şi mulţumea cerului că era vorba de strada altcuiva".
Dincolo de această temă, "Memoriile unei supravieţuitoare" arată cum această scriitoare încercată în numeroase tipuri de proză întoarce foaia faţă de tipul de eroină pe care l-a practicat până acum, fapt punctat şi de cronica din "New York Times": "Doris Lessing ia distanţă nu numai faţă de realitatea înconjurătoare, ci şi faţă de mai vechile ei reprezentări ale acesteia. Eroinele pline de ardoare din romanele sale anterioare sunt înlocuite de o naratoare care asistă, anonimă şi impasibilă, la prăbuşirea unei lumi. De la fereastra apartamentului în care locuieşte, ea înregistrează cu detaşarea unei camere de luat vederi peisajul apocaliptic pe care îl are în faţă, iar cuvintele pe care le foloseş te pentru a-şi descrie experienţa sunt de o precizie aproape clinică".
Potenţialul cinematografic al "Memoriilor unei supravieţuitoare" n-a trecut neobservat. Ecranizarea cărţii a fost realizată în 1981, în regia lui David Gladwell, cu Julie Christie, Christopher Guard şi Leonie Mellinger în rolurile principale.
Volumul "Memoriile unei supravieţuitoare" este disponibil la finalul acestei săptămâni. Traducerea îi aparţine Mihaelei Negilă. Din seria de autor consacrată de Editura Polirom lui Doris Lessing se află în pregătire "Carnetul auriu (The Golden Notebook)".
