Cât de departe au ajuns americanii cu tehnicile de „control al minții”? Politicianul viitorului e “candidatul manciurian”?

Sintagma “teoria conspirației” este un element cheie în arsenalul politic contemporan. Rolul ei este de încheia instantaneu orice discuție pe teme delicate. Chiar așa, ce rost ar avea să încerci să aduci niște argumente, când poți să-ți acuzi adversarul că e paranoic? Cu toate astea, oricine face un minim efort de a se documenta, chiar și din surse cât se poate de corecte din punct de vedere politic, află că multe dintre așa-numitele „teorii ale conspirației” au cel puțin un sâmbure de adevăr. Cu alte cuvinte, pornesc de la niște realități incontestabile.

Cel mai potrivit exemplu este legat de proiectul MKUltra (programul de control al minții) derulat de CIA în anii Războiului Rece, oficial până spre jumătatea anilor 70. Experimentele ilegale făcute pe oameni în cadrul acestui program vizau identificarea și dezvoltarea unor droguri și proceduri capabile să forțeze inamicul să spună adevărul în cursul interogatoriilor. De-a lungul anilor, cercetările s-au diversificat, însă, și specialiștii au investigat și alte posibile aplicații ale descoperirilor științifice în manipularea voinței umane. N-am să intru în amănunte legate de istoricul acestei operațiuni, am să mă mărginesc să vă vorbesc numai despre experimentele care au făcut să înflorească tot felul de scenarii pe care mulți le consideră astăzi teorii ale conspirației.

De altfel, până și comisiile americane de anchetă au avut mari greutăți în a descoperi adevărul pentru că, în 1973, directorul CIA, Richard Helms, a dispus distrugerea tuturor dosarelor MKUltra. O parte din ele au supraviețuit însă (cam 20 000) pentru că fuseseră greșit încadrate ca ca având alt conținut. Unele dintre aceste documente au fost declasificate în ultimii ani. Printre ele și o scrisoare către un medic neidentificat în care se discută despre șase câini care puteau fi făcuți să alerge înainte și înapoi sau să se oprească printr-o telecomandă care acționează asupra unor implanturi cerebrale... Parcă am mai auzit undeva de implanturile cerebrale, e vorba cumva de inteligența artificială?

Până să fim controlați prin telecomandă mai e, dar istoricii au identificat printre preocupările CIA din anii Războiului Rece și încercarea de a crea un așa numit "Manchurian Candidate", adică a unui politician care să poată fi acționat exact ca o marionetă. În acest sens, un document MKUltra din 1959 se referă substanțele care modifică mintea, catalogate după efectele lor. Experții CIA pretindeau că unele dintre drogurile create declanșează o impulsivitate ilogică, așa că, folosite asupra unui inamic, ar putea provoca discreditarea lui publică.

OMS, stare de alertă la cel mai înalt nivel. Epidemia considerată urgenţă de sănătate

Facebook și TikTok, interzise de un mare angajator din România. Angajații sunt foc și pară

Altele erau destinate să provoace leziuni temporare sau permanente ale creierului și pierderea memoriei. Fuseseră identificate însă și substanțe care puteau modifica structura personalității astfel încât inamicul să dezvolte o dependență bolnavă față de o persoană din anturaj sau să sufere de episoade de confuzie mentală. În sfârșit, alte substanțe, chiar folosite în cantități nedectabile, se considera că pot diminua ambiția și a eficiența bărbaților. Câțiva ani mai târziu, CIA a devenit brusc interesată de migrația păsărilor și de studiile cu privire la bolile păsărilor. Un fel de gripă aviară, despre care și acum se fac cercetări cu privire la modul în care se poate opri sau, de ce nu, declanșa o pandemie. Un mare interes a acordat CIA experimentelor cu LSD.

S-a declanșat chiar și o operațiune numită Midnight Climax (Orgasmul de la Miezul Nopții). Mai precis, agenții CIA au deschis mai multe bordeluri în casele conspirative ale agenției, pe care le-au echipat cu oglinzi unidirecționale prin care bărbații să fie urmăriți în timpul sesiunilor. Ideea era de a face observații, iar victimele să fie prea jenate pentru a vorbi despre experiențele lor. LSD-ul a fost testat însă și de agenții CIA. De unii voluntar, de alții... mai puțin. Efectele au fost cumplite în unele cazuri. Unii au dezvoltat psihoze și au alergat pe străzi văzând un monstru în fiecare mașină. Frank Olson, un chimist al armatei care nu luase anterior LSD, a intrat într-o depresie profundă. Au existat însă șitineri care au participat de bunăvoie la experimentele MKUltra.

Printre ei și scriitorul Ken Kesey care și-a povestit experiențele în cartea „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Proiectul la care Kesey a participat viza studierea efectelor unor substanțe precum LSD, mescalina și cocaina asupra oamenilor. Până la urmă, însă, studiile asupra LSD au fost oprite (cel puțin oficial), pe motiv că efectele sunt imprevizibile. Între timp însă, LSD scăpase din laborator. Impresionat de experiența sa cu LSD, Ken Kesey s-a simțit inspirat să promoveze drogul și mai departe de experimentele MKUltra. Cu ajutorul scriitorului american, LSD devenea astfel un simbol în dezvoltarea timpurie a culturii hippie.

Dincolo de toate aceste fapte, mulți se întreabă și astăzi dacă experimentele legate de controlul minții au încetat vreodată. Sau, mai bine spus, dacă își poate permite cineva ca din considerente etice să lase această armă în mâna inamicilor? Nu-mi răspundeți la această întrebare, veși fi considerați automat colportori ai teoriilor conspirației. Și nici nu încercați să identificați în discursurile și acțiunile liderilor politici elemente care par să indice că ar fi supuși unei voințe străine. Orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare.