Pe Adriana Trandafir am întâlnit-o în culisele Teatrului de Vară din Herăstrău. Am pornit împreună spre un ponton de pe lacul parcului.
Stând turceşte şi admirând apusul soarelui, actriţa mi-a vorbit despre cultura de acum, copiii ei şi cea de-a doua facultate.
Evz: Aţi fost desemnată, anul trecut, cea mai bună actriţă în Cipru. Cât de mult înseamnă premiile pentru un actor?
Adriana Trandafir:
La un moment dat, fiecare om are nevoie să i se spună că face anumite lucruri bine. Dar pentru mine nu sunt importante premiile. Ca dovadă, odată cineva mi-a luat un interviu acasă la mine şi m-a întrebat unde este premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă.
Nici nu ştiam unde l-am pus prin casă, ţinea o uşă undeva. Anul trecut, l-am pus la varză pentru că e foarte greu… De curând, a trebuit să îmi fac CV-ul şi m-am mirat când am văzut câte premii am.
Aţi absolvit, recent, cea de-a doua facultate. Cum v-a venit ideea?
Am făcut "Comunicare managerială şi resurse umane". La 50 de ani am luat hotărârea asta, pentru că am vrut să fiu vie, să văd dacă mai sunt în stare să iau un caiet studenţesc sub braţ.
Eu nu îmi doresc ani mulţi în viaţă, ci mai multă viaţă în ani. M-a ajutat, am aflat lucruri pe care le ştiam, dar nu ştiam că le ştiam. Sunt mândră de chestia asta, pentru că nu am dat examene cu profesori, ci cu computerul. Niciun computer n-a văzut spectacolele mele.
Cum se poate rezolva problema tinerilor actori ieşiţi pe bandă rulantă?
Înainte, noi terminam 10 pe an şi erau 57 de teatre care ne aşteptau. Acum, în fiecare debara din fiecare apartament din fiecare cartier e câte o şcoală care lansează nu artişti, ci actoraşi… Dar am o durere. Olga Tudorache şi atâţia profesori nu mai pot preda, pentru că nu au doctoratul.
Sunt studenţi care au terminat facultatea şi n-au urcat pe scenă, dar pot să predea pentru că sunt doctori. Noi rămânem felceri, dar ştim să facem şi operaţii, şi injecţii. Nu mă tentează să fac un doctorat, pentru că e foarte scump, nu pot plagia (râde), înseamnă trei ani de muncă. Aş absolvi la 60 de ani, iar de la 62 nu mai pot să predau. Atunci de ce să îl fac? Nici bani în plus la salariu, nici nimic.
Asta îi împiedică pe studenţi să înveţe de la oameni valoroşi?
Iată. Nu poţi să o dai afară pe Olga Tudorache pentru că nu are doctoratul sau X,Y nu pot preda din acelaşi motiv. Meseria asta se face fără doctori.
Sunteţi un personaj cunoscut, dar nu monden.
Mă întreabă lumea de ce nu mai apar la televizor. Pentru că nu vreau să îmi pun sâni, să mă cuplez cu fotbalişti, să mă vopsesc blondă. Dacă cineva are nevoie de mine pentru ceea ce sunt eu, nu pentru ce vor ei să fiu, mă pot găsi…
Vreau să ies la pensie. Foarte curând. Aş vrea să am o zi în care să mă plictisesc, un weekend în care să nu joc. La mine toată viaţa a fost o fugă, o hoinăreală, o hărţuială, o hăcuire şi niciodată nu am avut timp. Mă uit la fata mea că deja a crescut.
"Ţiganii îmi spuneau eşti de-a noastră, mânca-ţi-aş, eşti mai bună ca noi. Eu zic că actorul e mercenar, trebuie să facă de toate. În televiziune nu am prezentat meteo şi ştirile", spune actriţa
CARTE DE VIZITĂ
ADRIANA TRANDAFIR
Actriţă

  • A jucat în piese de teatru, filme, a prezentat emisiuni şi a publicat două cărţi de bucate.
  • A absolvit UNATC-ul şi "Comunicare managerială şi resurse umane".
  • Este preşedinta Fundaţiei Maria Tănase.
  • Are 56 de ani şi are doi copii, Ştefan şi Maria Speranţa.

1956
este anul în care Adriana
Trandafir s-a născut într-un sat de lângă Piteşti

"Actorul e mercenar"
În anii ’90 aveaţi un rol de ţigancă în emisiunea "Folclorul contraatacă".
Ştii de ce am avut eu succes cu chestia asta? Pentru că am luat-o ca pe o joacă, se vedea că o făceam cu bucurie şi nu aveam un text fix. Ţiganii îmi spuneau "eşti de-a noastră, mânca-ţi-aş, eşti mai bună decât noi".
Eu zic că actorul e mercenar, trebuie să facă de toate. În televiziune nu am prezentat meteo şi ştirile, în rest am făcut de toate. Chiar, ar trebui să-mi pun sâni şi să prezint meteo… Pentru că au văzut acea emisiune, realizatorii tv mă mai chemau şi îmi cereau să le fac un rol de ţigancă. Nu am făcut în nicio parte, decât acolo, pentru că asta a trebuit să fac.