Adrian Zuckerman: „Deciziile Nuclearelectrica pot reprezenta un risc de securitate națională”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Adrian Zuckerman, a publicat un editorial pentru DC News în care analizează situația proiectelor nucleare din România. Acesta afirmă că deciziile de management luate la nivelul Nuclearelectrica pot afecta dezvoltarea sectorului energetic și susține că există riscuri inclusiv din perspectiva securității naționale.

Adrian Zuckerman: România riscă să piardă o oportunitate majoră în domeniul energiei

În editorialul publicat, Adrian Zuckerman, ambasador al Statelor Unite ale Americii în România în perioada decembrie 2019 – februarie 2021, susține că România traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economic și energetic, însă continuă să permită unor companii de stat să administreze ineficient active importante. Potrivit acestuia, problema nu constă doar în sumele de bani pierdute, ci și în oportunitățile economice ratate.

Zuckerman afirmă că, dintre cele aproximativ 1.400 de entități de stat, doar un număr redus sunt administrate eficient și înregistrează profit. În opinia sa, chiar și în cazul unor companii profitabile există probleme majore, oferind drept exemplu Trans-Electrica, unde, susține el, aproximativ 80% din infrastructură provine din perioada comunistă și nu a fost modernizată.

Fostul ambasador amintește și situația Tarom și CFR, pe care le prezintă drept exemple de companii de stat cu rezultate nesatisfăcătoare. În același timp, acesta afirmă că activitatea Nuclearelectrica nu a fost analizată suficient și consideră că deciziile de management ale companiei depășesc sfera performanței financiare.

„Nu este doar o problemă de profitabilitate, ci poate reprezenta și un risc de securitate națională. Este remarcabil că i s-a permis să gestioneze — sau să gestioneze defectuos — proiectele nucleare ale României timp de ani de zile.”

Planurile pentru Cernavodă și finanțarea pregătită în 2020

Adrian Zuckerman amintește că, la finalul anului 2020, Nuclearelectrica avea pregătite planurile pentru continuarea construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, precum și pentru reabilitarea Unității 1. Potrivit acestuia, calendarul stabilit atunci prevedea oprirea Unității 1 pentru lucrările de modernizare, cu repunerea în funcțiune până în 2026, în timp ce Unitățile 3 și 4 urmau să fie finalizate în perioada 2028-2029.

Valoarea totală a investiției era estimată la 8-9 miliarde de dolari, iar o parte importantă a finanțării urma să fie asigurată de EXIM US, instituție care intenționa să ofere până la 7 miliarde de dolari.

Fostul ambasador arată că fiecare reactor ar fi produs puțin peste 700 MW, ceea ce ar fi însemnat o capacitate totală de peste 2.800 MW, echivalentul a aproximativ 42% din consumul de energie electrică al României.

Cernavoda. Sursa foto: INQUAM

Adrian Zuckerman: De ce s-a schimbat direcția proiectelor nucleare

În editorial, Adrian Zuckerman afirmă că planurile stabilite în 2020 nu au mai fost puse în aplicare. Potrivit acestuia, începând din 2021, proiectele au trecut prin modificări repetate, iar lucrările au fost afectate de plecarea contractorilor, despre care spune că nu și-au primit plățile. În aceste condiții, dezvoltarea reactoarelor de la Cernavodă a stagnat.

Fostul ambasador susține că, în paralel, Nuclearelectrica și-a îndreptat atenția către proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, în ciuda avertismentelor potrivit cărora compania nu ar dispune de resursele financiare și umane necesare pentru a derula simultan mai multe investiții de asemenea amploare. În analiza sa, Zuckerman compară costurile și capacitatea de producție a celor două proiecte și afirmă că investiția de la Doicești ridică numeroase semne de întrebare.

Cât ar urma să producă proiectul Nuclearelectrica de la Doicești

Acesta arată că proiectul SMR este estimat în prezent la aproximativ 6 miliarde de dolari și că, după finalizare, ar urma să producă 450 MW, sub nivelul fostei centrale pe cărbune de pe același amplasament, care avea o capacitate de 600 MW.

Totodată, fostul ambasador afirmă că investiția raportată la fiecare megawatt produs este de aproximativ trei ori mai mare decât în cazul reactoarelor de la Cernavodă. El susține și că energia produsă de un astfel de reactor ar avea un cost aproape dublu comparativ cu cea obținută la Cernavodă și posibil de trei sau chiar patru ori mai mare decât energia provenită din surse regenerabile, hidro sau gaze naturale.

În opinia sa, energia rezultată din acest proiect ar putea fi comercializată doar prin acordarea unor subvenții din partea statului român. Zuckerman afirmă că, în ciuda acestor aspecte, Nuclearelectrica a investit deja sute de milioane de dolari în proiectul de la Doicești și consideră că actualii parametri de finanțare nu pot funcționa fără sprijin de stat. De asemenea, acesta apreciază că amplasamentul ales nu este cel mai potrivit.

Analiza proiectului SMR de la Doicești

În editorial se arată că proiectul reactoarelor modulare mici de la Doicești este prezentat frecvent drept unul dintre cele mai avansate proiecte de acest tip din Europa. Adrian Zuckerman amintește că, după adoptarea deciziei finale de investiție, în februarie 2026, proiectul a intrat oficial în etapa de implementare. Cu toate acestea, el apreciază că situația este diferită în practică.

Potrivit fostului ambasador, proiectul nu este complet finanțabil, nu este pregătit pentru execuție și există semne de întrebare inclusiv în ceea ce privește alegerea amplasamentului. Acesta afirmă că, deși proiectul se află oficial în implementare, în realitate continuă să fie într-o etapă premergătoare execuției.

În analiza publicată de DC News se arată că finanțarea, structura contractuală și împărțirea riscurilor nu sunt încă finalizate, iar în prezent nu există un contract EPC complet executat și bancabil. Totodată, rolurile principalilor participanți continuă să fie modificate.

Zuckerman afirmă că finanțarea reprezintă în continuare cea mai mare provocare pentru proiect și susține că acesta depinde încă de sprijin extern, inclusiv din partea unor instituții susținute de Guvernul Statelor Unite, fără să beneficieze, până în acest moment, de un pachet complet de finanțare bancabil.

Viabilitatea economică și alegerea amplasamentului

Adrian Zuckerman apreciază că, din punct de vedere tehnic, proiectul SMR are o bază solidă. În analiza sa, acesta arată că etapele de proiectare au fost încheiate, amplasamentul a fost validat conform standardelor internaționale, iar tehnologia NuScale este licențiată și poate fi implementată.

Fostul ambasador susține însă că pregătirea tehnică nu garantează și viabilitatea comercială a investiției.

Potrivit editorialului, modelul economic indică faptul că reactoarele modulare mici au nevoie de un sprijin financiar important. Cu un cost estimat între 90 și 140 euro/MWh, proiectul nu ar fi viabil în condițiile pieței libere și ar necesita un mecanism CfD estimat la aproximativ 100-130 euro/MWh.

În analiza publicată de DC News se arată că principalul avantaj al amplasamentului de la Doicești îl reprezintă faptul că este un sit brownfield. Cu toate acestea, Adrian Zuckerman consideră că locația nu este cea mai potrivită din perspectiva consumului de energie.

Acesta afirmă că principalele centre de consum sunt în zona Bucureștiului și în marile regiuni industriale, iar alegerea unor amplasamente mai apropiate de aceste zone ar putea reduce costurile de transport, ar facilita integrarea în rețeaua energetică și ar îmbunătăți viabilitatea economică a proiectului.

Problemele de implementare ale proiectelor nucleare

În continuarea editorialului, Adrian Zuckerman afirmă că situația programului nuclear românesc reflectă o problemă mai amplă privind implementarea proiectelor de investiții de mari dimensiuni. Acesta amintește că dezvoltarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă a fost amânată în repetate rânduri, iar lucrările de reabilitare a Unității 1 se confruntă, la rândul lor, cu riscuri.

În opinia sa, aceste întârzieri evidențiază existența unor probleme structurale, generate atât de dependența de mecanisme complexe de finanțare, cât și de capacitatea limitată de execuție.

Fostul ambasador afirmă că reactoarele modulare mici sunt prezentate drept o soluție mai flexibilă, însă apreciază că dificultățile existente vor continua dacă problemele structurale nu vor fi rezolvate.

Totodată, acesta susține că există și riscuri reputaționale legate de transparența proiectului, utilizarea fondurilor publice și modul în care este asigurată guvernanța investiției.

Concluzia fostului ambasador al SUA

În finalul editorialului, Adrian Zuckerman afirmă că proiectul SMR de la Doicești este unul inovator, însă consideră că succesul său depinde de identificarea unei soluții de finanțare și de alegerea unui amplasament optim.

Acesta susține că România ar trebui să acorde prioritate finalizării proiectelor de la Cernavodă și abia ulterior să reevalueze oportunitatea dezvoltării unui reactor modular mic și alegerea locației, într-un proces pe care îl descrie ca fiind transparent și obiectiv.

În încheiere, fostul ambasador afirmă că România are în prezent două proiecte nucleare de amploare care nu beneficiază de termene realiste de finalizare și nici de o strategie clară de implementare, însă consideră că această situație poate fi schimbată.