Din cuprinsul articolului
Actul din 27 mai 1600 și „mistificarea” lui. Un act intern al domniei lui Mihai Viteazul a fost supraevaluat la un act fondator
Este un paradox pentru că literatura naționalistă începută de istoricul Nicolae Bălcescu și exacerbată în comunism l-a creditat cu această unire, deși lucrurile sunt discutabile.
Actul de la 27 mai 1600 - preliminarii
Domnitorul Mihai Viteazul controla doar Țara Românească în mod complet la momentul 27 mai 1600!! În Moldova, Movileștii rau familie boierească atestată începând din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Ei controlau partea de nord, la Hotin. În Ardeal, chiar domnitorul Mihai singur spune că era un guvernator al Împăratului Romano-German Rudolf al II-lea! Găsim scrisoarea în volumul IV, Mihai Viteazul în conștiința europeană! Era o scrisoare prin care Mihai-Vodă spera ca țara să îi fie oferită spre domnie.
Avea înțelegerea de la Mânăstirea Dealu cu Împăratul Romano-German Rudolf al II-lea din 1598 și pacea condiționată de victoriile sale cu otomanii. Un paradox este și faptul că s-a speculat că alianța cu Principele Ardealului, Sigismnund Bathory a fost nefolositoare. Mihai Viteazul, alt paradox de facto, pierde la Călugăreni în august 1595. El părăsește țara, retrăgându-se tactic, turcii ocupă Târgoviște. Mihai Viteazul revine cu sprijin de la Principele Ardealului Sigismund Bathory. Așa câștigă la Giurgiu, în toamna lui 1595. Doar când Sigismund Bathory se retrage în favoarea vărului său, Cardinalul Andrei Bathory, Mihai Viteazul intră în Ardeal în octombrie 1599, ca să mențină Principatul în coaliția anti-otomană.
Ce era de fapt, documentul de la 27 mai 1600?
Documentul din 27 mai 1600, emis la Iași era un simplu document intern, al domnitorului Mihai Viteazul! Era o confirmare a drepturilor călugărilor Mânăstirii Neamț acordate de către Domnia Principatului Moldovei. Acesta este este autentificat cu titulatura internă a marelui domnitor! Aceasta era aceea de „voievod și domn al Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei”. Era o titulatură internă care să îi arate prestigiul său personal, dar și valoarea acțiunii sale politico-militare de unificare.
Statuia inaugurată la 8 noiembrie 1874 arată cum era văzut domnitorul de istoricii momentului
Se poate demonsta că vorbim de un paradox al unirii de la 1600 văzând inscripția Statuii lui Mihai Viteazul de la Universitate, în București. Dezvelită la noiembrie 1874, cu toată opoziția turcilor, statuia are ca inscripție pe soclu în mod clar „Guvernatorulu Țerii Ardealului”.
Evident, nu putem minimaliza importanța momentului 27 mai 1600! Dar, încercarea de a-l apropia să zicem de modelul Declarației de Independență de la Philadelphia din 4 iulie 1776, este prea mult! Nu a fost un act fondator, a fost primul act care consfințea o realitate internă, neconfirmată extern!
