Jumătate de om prietenos călare pe jumătate de tip provocator. Îl poţi întâlni la teatru sau printre copii, dar tolerează doar doi romi dintr-o mie.

Are 32 de ani şi simte că nu e pregătit pentru un copil. Explicaţia: nu a terminat cu pasiunea pentru muzică. Judecă rece treburile acestea: "N-ar fi corect pentru copil. Eu mereu plecat, el să crească numai cu mama. «Paraziţii» e o trupă de 60-80 de concerte pe an. Îmi plac copiii, îi iubesc, dar să fie ai altora. Poate că va veni vremea, peste un an, doi", ne spune Bogdan Ionuţ Pastacă, cel care, împreună cu Cătălin Ştefan Ion (Cheloo), a fondat Paraziţii în 1994.

A aruncat o fată de pe scenă

Dacă îl cauţi pe Google, vei găsi, pe lângă melodii, câteva ştiri care au făcut valuri. Una îl judecă pentru numărul de înmatriculare al maşinii (B 105 UGI, iar 5-ul poate fi interpretat drept S), alta pentru că a aruncat o tânără de pe scenă. La telefon, îi spun că vreau să aflu mai multe despre omul Ombladon.

<iframe width="620" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/QCQPm1aZq4w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

În curând, Paraziţii fac 18 ani. Vine să mă întâmpine cu maşina cu număr scandalos, un Mercedes superb. Lămurim repede ştirile de scandal: "La prima mea maşină aveam B 05 UGI. Şi nu era preferenţial".

Tot nu înţeleg de ce a insistat cu numărul ăsta, pare o copilărie. Episodul cu fata "e de la un concert la mare, de acum un an sau doi. Îi zisesem de patru ori să se dea jos, ea - nu". După pantalonii scurţi, care se terminau pe la jumătatea feselor, fata pare dintre cele pe care membrii Paraziţii le pun la zid prin piesele lor. "Cum ar fi, la un concert IRIS, să se suie un cocalar pe scenă?", compară el. Dacă tot a venit să mă ia, cumpără o sticlă de vin. O să o bea cu Bitză, DJ-ul FreakaDaDisk se omeneşte cu bere. Ajungem la studioul din Pipera, aflat la etaj, deasupra unui service auto. Lucrează la al treilea album. Freaka se joacă la calculator, cu sunete, Bitză fredonează. Ombladon îşi aprinde ţigară de la ţigară. Fumează trei pachete pe zi, de la 15 ani are viciul ăsta.

"Campania anti-playback a trezit oamenii"

Ombladon ştia că vrea să facă hip-hop de prin 1992. Avea 13 ani pe atunci şi tocmai pusese mâna pe o casetă a primei trupe de hiphop din România: "Vorbire directă". "Auzeam pe afară hip-hop, dar toţi ne gândeam cum sună pe româneşte. Asta era miza pe atunci", spune Ombladon. Adolescent fiind, s-a apucat de cântat împreună cu un prieten. Într-o seară din 1993, cei doi s-au întâlnit cu alţi doi tineri pasionaţi de hip-hop. Unul dintre ei - Cheloo. Locuiau aproape, unul la Teiul Doamnei, celălalt la Doamna Ghica. Fiecare a rupt tentativa de formaţie în care se afla la acea vreme şi a rezultat "Paraziţii". Au trecut vreo 18 ani de atunci. Îl întreb ce crede că a reuşit să schimbe Paraziţii în România.

"Campania antiplayback cred că a trezit oamenii. Au fost câţiva ani, după campanie, în care la TV li se spunea vedetelor: «Intri numai dacă o să cânţi live»".

Campania s-a conturat în jurul piesei, "Shoot Yourself" (Împuşcă-te!), mesaj dedicat celor care cântau "cu discul". Paraziţii s-au schimbat între timp, însă la detalii banale. Înainte de 2000 mergeau în concerte cu trenul, apoi cu un Cielo, pentru ca acum să meargă cu Mercedesul. Însă, spune Ombladon, "am continuat să cântăm ceea ce simţim". Aşa explică el cei 17 ani de Paraziţii şi invitaţia de a participa la campania "Citeşte o carte". Dacă ar fi făcut altfel, ar fi avut de ales între fani şi bani: "La radio şi TV nu prea mai intrăm. Vor mesaj pozitiv. Cum să cânt pozitiv dacă văd în jurul meu aproape numai rele?". Bani are, Paraziţii câştigă bine chiar şi în anii pirateriei.

DESPRE DROGURI

"Legalele fac multe nenorociri"

Sunt două adjective, care, împreună, îl descriu foarte bine: scandalos, dar sincer. Ombladon nu a avut o adolescenţă model. A trecut pe la patru licee, fiind exmatriculat de mai multe ori. A luat însă Bacul, apoi a terminat UNATC, la Regie/Film. "Mă gândeam să fac eu videoclipurile Paraziţii. Dar îi las pe alţii, se pricep mai bine. Am rămas cu diploma", explică rapperul. Partea scandaloasă a sa se consumă destul de mult în capitolul romi. Nu crede că educaţia e o soluţie. Spune că degeaba învaţă copiii de romi ceva la şcoală, dacă acasă primesc o educaţie precară. E tolerant cu doi romi dintr-o mie: "99,8% sunt răi. Crede-mă, am crescut printre ei".

Îi zic de cazul recent de la Baia Mare, unde autorităţile ridică un zid în jurul unui bloc de romi. Îşi aminteşte amuzat un episod în care rugbiştii băimăreni au izgonit o mână de romi din oraş. Lăsând asta deoparte, Ombladon e un tip "curat". A avut relaţii de durată, Mercedesul şi l-a luat pentru că e încăpător şi sigur. Până să sară cu fundul în lux, a avut trei Dacii şi un Cielo. Îi plac copiii, se gândeşte să aibă unul peste un an, doi. Asta, deşi poartă eticheta de "drogat". I-au pus-o mulţi, însă nu a consumat droguri grele, spune că nu şi-a injectat niciodată heroină, de pildă. Într-o melodie, chiar condamnă consumul: "Drogurile schimbă tot, din păcate / E un vis murdar, pe care-l înduri în realitate". Despre drogurile de azi are o teorie interesantă: "Dacă unele ilegale ar fi legale şi legalele ilegale, nu s-ar întâmpla atâtea nenorociri". Se referă la victimele etnobotanicelor.

VOCI, NU PLAYBACK

Fan Cargo, îi place vocea Andrei

Cu excepţia fumatului, e un tip atent la sănătate. Merge la sală de 4-5 ori pe săptămână. A avut cândva 96 de kilograme, acum are 82. Se gândeşte şi la ficatul lui: “Nu vreau să mănânc costiţă şi să mă rostogolesc prin pat. Iau un pui cu salată".

Pentru vacanţe preferă străinătatea: “Dar nu pentru că în România e de rahat, cum spun mulţi. Nu e aşa, dar e normal să vrei să vezi ceva nou". Însă, de fiecare dată când pleacă pe undeva, caută pe internet dacă va da peste vreo trupă bună de rapp pe acolo. Îi place rappul german şi cel francez.

Nu votează, refuză să meargă la vot “doar pentru a alege pe unul să nu iasă celălalt". Merge la teatru, erau vremuri când se ducea cam în fiecare săptămână . Nu vrea să audă de credite. "În dobândă, şarpele ascuns stă la pândă", explică în piesa "Egali din naştere". Nu se fereşte să remarce artişti români care cântă altceva decât hip-hop. Îi place vocea Andrei, o apreciază pe Nico. În rest, îi plac trupele care “nu se prostituează": “Cum sunt cei de la Cargo. Cântă şi sunt mândri de ce cântă!". Îi mai pune în lista de preferaţi pe cei de la Iris, Viţa de Vie, Şuie Paparude.