Istoria secreta
4 ianuarie 1990. Presa începe demolarea cultului familiei Ceaușescu. De la notele Elenei, la petrecerile lui Nicușor Ceaușescu
Din cuprinsul articolului
4 ianuarie 1990. Prima zi de apariției a presei în noul an. Cu un avânt revoluționar lesne de înțeles începe cursa pentru distrugerea soților Ceaușescu.
La începutul lunii ianuarie 1990, România era teatrul unui absurd politic unde foștii milițieni deveneau, peste noapte, „polițiști”, încercând să spele imaginea prin relatări eroice despre capturarea și moartea tiranului. Dar nu numai...
Fuga lui Ceaușescu, subiect de mândrie
Colonelul Corneliu Diamandescu, prezentat în „Libertatea” drept un „excelent condeier”, livra publicului amintirea ultimului act al unei fugi care transformase dictatura într-o farsă de prost gust, desfășurată pe bancheta din spate a unei Dacii cu radar. Este ironia supremă a istoriei ca soții Ceaușescu, obișnuiți cu primiri oficiale și onoruri de stat, să fie „salvați” printr-o minciună banală și înghesuiți lângă aparatura de măsurat viteza, în timp ce visau la o rezistență eroică.
Realitatea faptelor, filtrată de entuziasmul revoluționar al vremii, ne arată un Nicolae Ceaușescu atât de deconectat de realitatea lui decembrie 1989 încât a crezut sincer că doi milițieni dâmbovițeni sunt avangarda unei salvări miraculoase. Ironia sorții a făcut ca mașina-radar, simbolul controlului rutier, să devină vehiculul care i-a purtat spre judecată. A văzut cu ochii lui, cum trecând prin fața Combinatului de Oțeluri Speciale românii îi „prețuiau” cu pietre, nu cu flori.
Elena și Nicolae Ceausescu, primind onorul pionerilor. sursa: Agerpres
Urmărirea „ca în filme” și refugiul umilitor într-un stufăriș de lângă Rățoaia subliniază decăderea finală a unui cult al personalității care s-a prăbușit sub greutatea propriilor greșeli, lăsând loc unor dialoguri suprarealiste despre bunăstarea unui popor care, în viziunea „academicienei”, pur și simplu refuza să moară de foame.
Octavian Andronic: Cum a reacționat în acest timp perechea ex-domnitoare?
Colonelul Corneliu Diamandescu: Destul de liniștit, după cum au relatat „salvatorii” lor. S-au purtat și discuții din care a reieșit că evenimentele prin care trecuseră nu le-au schimbat în nici un fel modul de gîndire.
Au fost întrebați, de pildă, de ce au înfometat poporul. Știți ce a răspuns „academiciana“ ? „Unde ai văzut dumneata român mort de foame?"
...la întrebarea de ce s-a redus programul TV la două ore și acelea pline de osanale la adresa lor, el și-a manifestat încă o dată ..grija față de om“ : „Pentru ca poporul să poată merge odihnit a doua zi la muncă“. (Libertatea)
Notele Elenei Ceaușescu, subiect de ironii
Dacă parcursul politic s-a încheiat într-un șanț, cel academic al Elenei Ceaușescu a fost demontat cu o precizie chirurgicală de Petre Mihai Băcanu, care a scos la lumină foile matricole ale „savantei de renume mondial”.
Descoperind, cu o ironie amară, că fundamentul pe care s-au clădit titlurile de Doctor Honoris Causa a fost o clasă a IV-a absolvită cu note mediocre și o clasă a V-a repetată. Parcursul științific fiind întrerupt definitiv de un „atelier de croitorie” abandonat rapid.
Nota 4 la purtare obținută în școala primară nu era doar un accident de parcurs, ci o premoniție a caracterului celei care, peste ani, îi striga învățătorului „criminalule”, demonstrând că instinctele revoluționare se manifestau mai degrabă prin certuri de mahala decât prin vreo viziune politică timpurie.
Nicolae și Elena Ceaușescu. Sursa foto: arhiva EVZ
RL: Foile matricole au fost păstrate exact unde vânătorii de diplome se așteptau cel mai puțin să le găsească, evident, pentru a fi... îndreptate. Le-au purtat, ascunse, profesorii Ion Fieraru și Ilie Constantin. Dosarele s-au păstrat în arhiva școlii, iată ce ne spune profesorul Ion Fieraru:
— În 1973, pe când registrele se mai aflau în arhiva școlii, urmând să-i școlarizăm pe cei care nu aveau 8 clase, am găsit-o și pe Elena N. Petrescu, fiica lui Nae Petrescu, plugar.
Petre Mihai Băcanu: După ce a fost declarată repetentă, a mai continuat studiile?
— În clasa a 5-a n-a mai venit. Foaia matricolă pe anul următor indică următoarele: „Atelier de croitorie”, dar din câte se știe la Petrești, n-a stat prea mult nici la croitorie.
Petre Mihai Băcanu: Dar, cu munca câmpului, tânăra Elena se îndeletnicea?
— Plugarul Nae Petrescu avea 7 pogoane de pământ, pe care nu le muncea niciodată. Le dădea în parte finului lor, Petre State. Ei, cei din familia Petrescu, zăceau toată ziulica prin casă sau la poartă și se certau cu vecinul. Pe învățătorul Bucurescu, cel care semnează, de fapt, foile matricole, nici nu-l puteau suferi fiindcă o lăsase repetentă. Lenuța striga după el când îl vedea, îl făcea criminal. Asta să fi fost „activitatea revoluționară” de la 14 ani? După cum se vede din foaia matricolă...
Petrecerile Prințișorului, sub lupa presei
În timp ce „mama națiunii” repeta clasa a V-a în documente, fiul său, Nicu Ceaușescu, punea bazele unui alt tip de „plenară” în stațiunea Neptun, unde Vila „Salcia” devenise teatrul unor orgii bahice alimentate cu coniac Napoleon și meniuri rafinate.
Dezmățul beizadelei, așa cum îl califica România Liberă, era protejat de secții speciale și laboratoare de control alimentar. Așa prezenta ziariștii de atunci oglinda unei elite care transformase litoralul într-o moșie privată, unde suitelor de „gorile” li se alăturau animatoare, totul sub privirea îngăduitoare a unui tată care îl vedea pe Nicu drept succesorul ideal la tronul unei țări înfometate. .
RL: Vila „Salcia“, era «terțul unor expediții nocturne prin barurile de pe litoral, în compania altor feciori de bani gata din protipendadă ; tot acolo, vesela ceata de cheflii, strașnic încălzită se întorcea în compania unor animatoare din lumea dancingului. Gustările rafinate, meniurile de la supeuri, absolut toate preparatele care ar fi stîrnit pînă și invidia unui gastronom de elită veneau de la o bucătărie specială din Neptun, aprovizionată de secții speciale, de foarte mică producție, care la rîndul lor erau strict controlate, de laboratoare, firește, tot speciale.
Elena și Nicu Ceausescu. sursa: arhiva
Ion Dincă, un alt exemplu grotesc
Tabloul degradării era completat magistral de figura generalului Ion Dincă, poreclit „Dincă-Balcon”, un personaj zugrăvit de același ziar ca fiind de un grotesc absolut. Un personaj care nu ezita să amâne plenarele de stat pentru a-și continua festinul privat de la Alba Iulia.
RL: Unul dintre cei mai apropiați ciraci ai tiranului era generalul Ion Dincă, poreclit Dincă-Balcon de piteștenii cărora le-a desființat balcoanele de la blocuri, inițiativă pe care a extins-o apoi in București și întreaga țară. Cea de a doua poreclă o are de cind i s-au atribuit stelele de general, pentru că umbla cu pistolul in buzunar și 2—3 cătușe, pe care le folosea la arestarea pe loc a celor ce s-ar fi împotrivit unor „indicații prețioase“, cînd vizita vreo unitate economică, unde treburile său mergeau, cum ar fi vrut" clica ceaușistă.
Imaginea namilei de bărbat cu cămașa desfăcută până la buric, urlând în receptor că are „multă treabă” în timp ce animatoare sumar îmbrăcate îi aduceau fripturi fine, este chintesența puterii comuniste în viziunea revoluționară a jurnaliștului. Această „plenară” a desfrâului, unde hainele de blană de la fabrica Vidra erau distribuite gratuit ca premii pentru favorurile nocturne, sublinia disprețul suveran al „ciracilor” tiranului față de poporul pe care pretindeau că îl conduc spre culmile progresului.
Publicarea acestor relatări la 4 ianuarie 1990 a funcționat ca un catharsis național, oferind românilor satisfacția de a vedea mizeria umană din spatele decorului de aur al dictaturii.
Analiza istorică ne confirmă astăzi că succesul noii puteri depindea de desfigurarea simbolică a celei vechi.
