21 mai

 

Κωνσταντίνος, Ἑλένη οἱ Ἱσαπόστολοι. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

 

Pe 21 mai s-au născut: Albrecht Durer, Henri Rousseau, Andrei Saharov, Jerome K. Jerome, Tudor Arghezi, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Anda Onesa.

 

Este mare sărbătoare în calendar: Sfinţii împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena.

 

LA MULȚI ANI! Tuturor celor care poartă numele împărătești de Constantin sau Elena, sau derivate din ele.

 

Astăzi pomenim pe Sf. Împăraţi, întocmai ca Apostolii, Constantin şi mama sa Elena. Şi sărbătorim pe cei care au nume de botez Elena şi Constantin, sau nume derivate.

 

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat împăratul Constantin, a sa mama Elena şi episcopul Hosius de Cordoba?

Dar de ce sunt aşa de importanţi Constantin și Elena? Adică Flavius Valerius Aurelius Constantinus Augustus și Flavia Iulia Helena Augusta. Şi „întocmai ca Apostolii”? Κωνσταντίνος, Ἑλένη οἱ Ἱσαπόστολοι.  Biserica este întotdeuna recunoscătoare şi ştie să şi răsplătească!

Între 20 mai şi 25 august 325 a avut loc, la Niceea, la convocarea împăratului Constantin, poate cel mai important Consilu Ecumenic al Creştinătăţii. În orice caz, a fost primul! Pretextul invocat de împărat a fost medierea între două concepţii despre Iisus.

Carcterul împăratului Constantin a fost un element principal în istoria Consiliului de la Niceea, a adoptării creștinismului ca religie de stat în imperiul roman.

La acea dată avea aproape cincizeci de ani, iar în timpul consiliului, la 25-26 iulie 325 şi-a sărbătorit, cu mult fast şi împreună cu cei 318 episcopi, douăzeci de ani de domnie.

Inteligent, cu mult peste medie, dacă ar fi trăit astăzi ar fi făcut parte, fără îndoială, din elitistul club Mensa. Pasional, pasionat şi cu o voinţă de fier. Uneori chiar încăpăţânat. Excepţional strateg, un conducător înăscut, un magnific administrator – în sensul aristotelian. Îi plăceau planurile elaborate şi schemele măreţe şi avea o mare capacitate de improvizaţie. Era iubit de soldaţi şi de popor.

Constantin, numit ulterior pe drept cuvânt cel Mare era ambiţios şi convins de propria superioritate. Ambiţia şi aroganţa sa erau legate de un sentiment aproape mistic, insuflat şi de mama sa Elena, că el este cel ales, cel mai inteligent, cel mai frumos, cel mai viril, cel mai puternic om de pe pământ, şi că nu poate avea decât succes în tot ceea ce întreprinde. Iar zeii, oricare ar fi ei, sunt numai de partea sa! Nu cumva este chiar el însuşi un zeu? Şi dacă este zeu, nu ar trebui să fie adorat?

Educat în sensul elenistic şi protector al artelor, mai ales al arhitecturii. Se cunoaşte că la curtea sa din Nicomedia erau plătiţi din visteria proprie o duzină de filozofi, cîţva poeţi şi scriitori de discursuri şi vreo doi matematicieni. „Mathematicus” erau numiţi astrologii, în antichitate.

Unul dintre, matematicieni, astrologi, era creştin şi rudă cu Hosius din Cordova, sau Osie din Cordoba, cum se mai spune pe la noi, uneori. Nu există şi nu exista nici o contradicţie între cele două calităţi, de creştin şi astrolog. Da, „cititorii în stele”, cei condamnaţi de către evrei în Vechiul Testament, erau numiţi preoţii babilonieni. Este evidentă ostilitatea evreilor faţă de babilonienii care îi luaseră în robie. Această ostilitate s-a transmis şi „neamurilor” odată cu iudeo-creştinismul.

Ei bine, astrologul lui Constantin îi atrage atenţia împăratului că semnul lui zodiacal, Peştii, este acelaşi cu semnul de recunoştere al creştinilor şi că ruda lui, episcopul Hosius de Cordoba ar ştii să desluşească multe taine.

Hosius era un bărbat impunător, calm, blând şi foarte inteligent. Mai mult, era un erudit şi un om încântător. Constantin a fost impresionat și a început să se gândească cum poate folosi în favoarea sa structura bine pusă la punct a creștinilor. Mai impresionată a fost mama sa, Elena, care se şi converteşte la creștinism. Constantin nu s-a convertit, așa susțin istoricii, pe care îi cred, a folosit creștinismul ca o armă politică, el credea în el însuși, de alt zeu nu mai avea nevoie! Bun, teologii susțin că s-a convertit, dar aici este o problemă. Din cronicile imperiale sau din alte surse lipsește un amănunt foarte important: anume, în ce zi s-a botezat împăratul Constantin. Lipsa acestei informații duce la concluzia logică că împăratul Constantin cel Mare, nu a fost creștin, a folosit creștinismul ca o armă politică, repet. Catolicii susțin că împăratul s-a creștinat pe patul de moarte. Ce convenabil! Ce să te aștepți de la niște iezuiți? Bună întrebare!

Apoi, totul este istorie şi pilde, exemple. Cert este că după Edictul de la Milan, 13 iunie 313,  prin care se interzicea discriminarea şi persecutarea creştinilor, pasul politic următor a fost la Niceea, etapă prin care creştinismul devenea religie de stat, imperială, de fapt.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE