O lacrimă, o floare şi o lumânare în amintirea celor care cândva au fost părinţii sau bunicii noştri, oameni încreminţi cu amintirile lor care se perindă ca o peliculă de celuloid într-un aparat vechi de cinema, în faţa unor mormânte de piatră, sunt lucruri care le vezi, în aceste zile, la tot pasul în cimitirele din Transilvania.
Fie că este vorba de cimitirele din Maramureş, din Satu Mare, Oradea, Cluj sau Alba, mii de oameni se adună, cu mic cu mare, pentru vărsa o lacrimă şi a spune o rugăciune în speranţa că cei pe care i-au iubit "vor fi aşezaţi într-un loc luminat şi cu verdeaţă". Ceea ce rămâne în urma oamenilor sunt doar candelele care ard în noapte şi care aduc lumina în întuneric. În fiecare an, în judeţele din Transilvania, după o tradiţie despre care specialiştii etnologi spun că a fost împrumutat de la Biserica Catolică, care sărbătoreşte pe 1 noiembrie Ziua Tuturor Sfinţilor, zeci de mii de oameni iau cu asalt cimitirele. Tradiţia spune că dacă un mormânt rămâne neîngrijit, fără flori şi fără o lumânare la căpătâi, atunci cei îngropaţi nu îşi vor găsi odihna veşnică.
Florăresele, cele mai câştigate
La Cimitirul Central din Cluj-Napoca, la amiază era forfotă mare. Câteva sute de persoane se perindau printre mesele unde florăresele au amenajat o piaţă ad-hoc şi de unde puteai să cumperi flori la un preţ acceptabil. Crizanteme de diferite soiuri, la ghiveci sau la fir puteau fi cumpărate cu trei lei buchetul sau ghiveciul. Lumânări de toate mărimile erau la vânzare la preţuri începând cu un leu. Cei care au avut cel mai mult de pierdut de pe urma acestei zile au fost florăriile autorizate care au uitat că românii trec printr-o criză adâncă şi nu mai bagă mâna în buzunar foarte uşor şi care vindeau un fir de crizantemă la preţul de cinci lei. Forfota a continuat de la poartă cimitirului şi până la ultimul mormânt, cele din parcela unde eroii neamului, soldaţii care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial sau clujenii ucişi în decembrie 1989 doar pentru că doreau o viaţă mai bună îşi trăiesc somnul de veci. În amintirea acestora, fără ca nimeni să le ceară, sute de clujeni aprind candele şi pun flori. "Nu mai are cine să le aprindă o lumânare sau să le pună o floare. Cine ştie de unde se trag aceşti soldaţi şi atunci, an de an, de când mă ştiu şi de când veneam cu bunica în cimitir, sau Hajongard, cum se spunea pe vremuri la Cimitirul Central, aprind o lumânare şi la mormintele acestor eroi", spune Maria Balaci, o clujeancă de 72 de ani.
Românii şi ungurii se reculeg, ţiganii petrec
Tot pe 1 noiembrie, bătrânii lăutari ai Clujului pot fi găsiţi la porţile cimiterelor oferindu-şi serviciile. Dacă în tradiţia românilor sau a maghiarilor de Ziua Morţilor se merge la morminte pentru a te reculege, în tradiţia ţigănească, în această zi, este prilejul unor petreceri cu lăutari, mâncare şi băutură pentru toată lumea. Este de notorietate cazul unei familii de ţigani gabori din Cluj-Napoca care, an de an, de 1 noiembrie, petrec cu lăutari la mormântul celui care a fost bulibaşa clanului până în urmă cu zece ani.
Recomandările noastre
