Ziua când s-a stins flacăra olimpică

Ziua când s-a stins flacăra olimpică

Decizia CIO de a organiza anul acesta Olimpiada în China, ţară acuzată că nu respectă drepturile omului, a născut ieri, la Paris, proteste fără precedent în istoria competiţiei. Ca să evite luptele de stradă cu manifestanţii pro-Tibet, organizatorii au stins torţa olimpică.

După Berlin ’36 şi Moscova ’80, CIO agită spiritele acceptând ca JO să fie folosite iar în scop propagandistic de un regim totalitar.

Ştafeta flăcării olimpice pentru Beijing 2008 a poposit ieri la Paris, unde s-au înregistrat cele mai ample acţiuni pro-Tibet desfă- şurate până acum pe traseul torţei. Pentru prima oară în istorie, flacăra a fost stinsă voluntar, organizatorii etapei din capitala Franţei luând această decizie din cauza dimensiunii manifestaţiilor organizate de susţină torii tibetanilor şi de apărătorii drepturilor omului. În istorie au mai existat două precedente în care Olimpiadele au fost organizate, la fel ca şi acum, de dictaturi: Berlin 1936 - în Germania nazistă - şi Moscova 1980 - în URSS. Drapele negre la Turnul Eiffel şi la primărie Încă de dimineaţă, Piaţa Trocadero s-a umplut cu protestatari, care au desfăşurat un banner lung de aproximativ 15 metri cu mesajul „Pentru un Tibet liber“. În faţă le-au stat 3.000 de poliţişti. La ora 12.30 (13.30 ora României), flacăra olimpică a fost aprinsă la Turnul Eiffel, fiind primită de manifestanţi cu sloganul „Libertate în China şi în Tibet!“.

Pe traseu, torţa a fost urcată de trei ori într-un autobuz, din motive de securitate, iar înaintarea convoiului a fost întreruptă de două ori. În jurul orei 13.30 (14.30 ora României), flacăra a fost stinsă voluntar de organizatori, fiindcă manifestările pro-Tibet tindeau să degenereze în lupte de stradă. Traseul torţei a fost „vegheat“ de drapele negre cu cinci cătuşe simbolizând cercurile olimpice, arborate la Turnul Eiffel, pe un imobil de pe Champs-Elysees şi la Primăria Parisului.

La sediul Adună rii Naţionale a fost desfăşurat un banner cu mesajul „Respect pentru drepturile omului în China“, iar 40 de deputaţi francezi au scandat „Libertate pentru Tibet“ la trecerea flăcării olimpice, după care au intonat „Marseilleza“. Tot acest scandal a fost posibil din cauza condamnabilului obicei al Comitetului Internaţional de a face compromisuri grave în faţa politicii. Anul acesta, Olimpiada se va desfăşura pentru a treia oară în istorie într-o dictatură. Politicienii se fofilează Alegerea Beijingului drept gazdă a Olimpiadei 2008 a fost contestată din primul moment. CIO a închis ochii la încălcările drepturilor omului comise în China, care au culminat cu criza din Tibet, susţinând că Olimpiada n-are de-a face cu politica. Când vine vorba de boicotarea competiţ iei, numai sportivii îşi exprimă clar opiniile. „Este timpul ca şi CIO să reacţioneze. Eu n-aş fi votat ca Beijingul să fie gazda Jocurilor Olimpice“, a spus David Douillet, campion olimpic francez la judo. Preşedinţii de stat spun cu jumătate de gură că boicotul „ar fi o variantă“, neavând însă curajul să ia o poziţie fermă. RUŞINEA DIN 1936 Naziştii i-au interzis pe evrei la Olimpiadă Jocurile Olimpice de la Berlin - oraş desemnat gazdă a ediţiei din 1936 înainte ca naziştii să preia puterea în Germania - au fost folosite din plin de guvernul lui Adolf Hitler pentru a propovă dui supremaţia „rasei pure“, a supraoamenilor. A fost o demonstraţie de forţă a naţional-socialiştilor, care au transformat Olimpiada într-un excepţional mijloc de propagandă. Cu toatea acestea, cea mai proeminentă figură a Olimpiadei din 1936 rămâne atletul american de culoare Jesse Owens, de patru ori medaliat cu aur la Berlin. Ţiganii, deportaţi în lagăre de concentrare Convins de Joseph Goebbels, şeful propagandei, să accepte organizarea Olimpiadei la Berlin, Hitler afirma că „lupta sportivă, cavalerească, ţine treze toate capacităţile omului. Nu separă, ci uneşte combatanţii în înţelegere şi respect. Ţine ţările unite în spiritul păcii“. Cuvinte de faţadă, care n-au putut ascunde de ochii istoriei faptul că naziştii au interzis participarea la Jocurile Olimpice din 1936 a sportivilor care nu erau arieni.

Desfăşurarea Olimpiadei într-o dictatură precum cea nazistă rămâne o pată imposibil de şters de pe obrazul omenirii. Înainte de începerea competiţiei, ţiganii au fost arestaţi şi deportaţi în lagăre de concentrare. Hitler le-a ordonat oamenilor săi să înlăture toate inscripţiile cu mesaje antisemite, dar asta nu înseamnă că evreii au fost lăsaţi să concureze. În Statele Unite, unele voci au cerut boicotarea Olimpiadei, dar preşedintele de atunci al Comitetului Olimpic American a susţinut că această competiţie n-are nimic de-a face cu politica. SCANDALUL DE LA MOSCOVA Abuzurile URSS şi boicotul Occidentului Finala pentru desemnarea gazdei Olimpiadei din 1980 s-a dat între două oraşe reprezentând lumi diferite: Moscova, „inima“ comunismului, şi Los Angeles, simbolul capitalismului. Capitala Uniunii Sovietice a câştigat, devenind primul oraş comunist gazdă a Olimpiadei. Jocurile Olimpice din 1980 au fost, încă de la început, marcate de un imens scandal. Ruşii au încercat să le transforme într-un vehicul de propagandă. Până la urmă, totul a fost un imens eşec.

Au participat doar 81 de ţări, Statele Unite şi alte peste 50 de naţiuni boicotând competiţia în semn de protest faţă de invazia sovietică în Afghanistan, în 1979. La ceremonia de deschidere, 15 state au defilat sub drapelul olimpic, nu sub cel naţional! Goana după medalii a dus la abuzuri scandaloase. În concursul de gimnastică feminină, Nadia Comăneci a primit ultima notă la individual compus cu foarte mare întârziere, arbitrii aşteptând ca reprezentanta gazdelor, Elena Davâdova, să-şi încheie evoluţia. Românca a fost depunctată atât cât a trebuit pentru ca Davâdova să cucerească titlul.

Ne puteți urmări și pe Google News