Zid politic în jurul companiei Smithfield

Zid politic în jurul companiei Smithfield

Protectoratul politic de care ar beneficiat, potrivit publicaţiei „New York Times” (NYT), firma Smithfield în România este negat de oficialii vizaţi de jurnaliştii americani.

Cei vizaţi pun acuzaţiile pe seama interesului ziariştilor de peste Ocean de a discredita compania. Fostul vicepremier PDL Gheorghe Seculici, a cărui firmă a proiectat mai multe ferme ale Smithfield, susţine că invocarea numelui său de către publicaţia NYT, în contextul sprijinului obţinut de la cel mai înalt nivel de companie în România, „este o minciună sfruntată”.

Seculici: „Nu aveam ce influenţă să am”

„Este tendenţioasă asocierea mea”, ne-a declarat Seculici. El a precizat că firma sa, SC Proiect Arad SA, a fost contactată de reprezentanţii Smithfield, în urma neonorării contractului de către societatea aleasă iniţial pentru proiectarea fermelor.

Contractul cu Smithfield s-a derulat între 2007-2008, când, potrivit lui Seculici, „nu mai eram vicepremier şi nu aveam ce influenţă să am”. El a adăugat că firma americană a venit în România în 2003, în timpul guvernării PSD, perioadă când nu avea nicio funcţie. „E regretabil să dai într-un asemenea investitor, care a dat de lucru atâtor oameni şi a investit atâtea sute de milioane.

Cred că s-a aruncat o piatră şi interesul a fost de discreditare a Smithfield şi a României, în momentul în care putea deveni un exportator de carne de porc”, a apreciat Seculici. Seculici a mai spus că, după eşecul înregistrat de o companie italiană, Smithfield a fost considerată singura „capabilă să administreze dezastrul pe care l-a lăsat Comtimul, care era cel mai mare poluator din Europa”. El a adăugat că firma a fost sancţionată de fiecare dată când nu respectat normele de mediu. Tabără, „uluit” de ziarişti O versiune similară are şi deputatul Valeriu Tabără, despre care NYT susţine că a încercat facilitarea obţinerii unor subvenţii pentru Smithfield. „Eu am stat de vorbă cu ziariştii şi pe mine m-a uluit cât de rău-voitori erau la adresa unei firme. (…) Dacă e aşa cum am auzit comentariile, repet, părerea mea e că sunt nişte jocuri absolut nelalocul lor şi, din nou, se vine cu o lovitură dată României, ca posibil exportator de carne de porc. Mă aşteptam deoarece, iată, se ridicase momentul de reintrare pe piaţa internaţională”, a explicat, miercuri seară, democrat-liberalul, într-o intervenţie la Realitatea TV. 

ŢINTĂ. Gheorghe Seculici a intrat în vizorul NYT Foto: Agerpres
„E regretabil să dai într-un investitor, care a dat de lucru atâtor oameni.” Gheorghe Seculici fost vicepremier

EXPLICAŢII

Mogulii intră în joc

Ministrul sănătăţii, Ion Bazac, care s-a grăbit să infirme posibilitatea ca gripa porcină să fi plecat din România, a găsit o explicaţie pragmatică pentru acuzaţiile din NYT: proprietarul ziarului „este un magnat mexican al cimentului, care probabil are un anume tip de agendă economică la graniţa cu Mexic”. „Concluzia mea este una simplă: este o mare porcărie”, a afirmat Bazac, în conferinţa de presă convocată miercuri noapte, imediat după preluarea de către media din România a articolului din ziarul american. 

ISTORIC

Pesta porcină, momentul-şoc

Investiţia Smithfield Foods, cel mai mare procesator şi producător de carne de porc din lume, începe în România în 2004, când grupul achiziţionează activele fostului complex de creştere şi procesare a porcilor Comtim, în schimbul sumei de 33 de milioane de dolari. Potrivit paginii web oficiale a companiei, până acum investiţiile Smithfield Ferme SRL se ridică la 600 de milioane de dolari, cea mai mare parte din investiţii fiind în regim „greenfield”.

În 2005, preşedintele Traian Băsescu anunţă că Smithfield vrea să investească în România 850 de milioane de dolari şi să deschidă cel puţin 200 de ferme. Un an mai târziu, concernul primeşte calificativul FTSE4Good acordat companiilor responsabile social. Peste încă un an, în fermele Smithfield din Banat izbucneşte un focar de pestă porcină fără precedent. Ascuns luni bune, potrivit unor informaţii care cu greu au părăsit grupul, existenţa focarului e recunoscută la începutul lunii august 2007.

La acel moment, numărul porcilor care mureau de pestă era aşa de mare încât muncitorii nu mai reuşeau să ascundă cadavrele. Sub stricta supraveghere a specialiştilor englezi şi autohtoni, în incineratoare speciale aduse din Marea Britanie sunt incineraţi 53.000 de porci. Revoltă în stradă

Pentru bănăţeni, acesta este momentul în care acuzele împotriva Smithfield încep să se ţină lanţ. Ţăranii reclamă duhoarea care viciază aerul în sate ca Maşloc, Cenei, Birda, Beregsău, chiar dacă fermele cu pricina se află în câmp. În satul Maşloc izbucneşte, în martie 2008, o adevărată răscoală, când se află că Smithfield urmează să mai construiască o fermă în apropiere. În august 2008, timişiorenii şi locuitorii din satul Utvin protestează faţă de autorizarea fabricii de procesare a resturilor de porci.

Motivul: îi deranjează mirosul degajat şi faptul că, de la punctul de lucru de la marginea oraşului, s-ar deversa dejecţii în Canalul Bega. Un control al Gărzii de Mediu scoate la iveală, în august 2008, faptul că Smithfield Procesare SRL evacuează în Bega, în zona Utvin „ape uzate epurate”. Reclamaţiile locuitorilor din vecinătatea fermelor Smithfield duc la amenzi costisitoare, aplicate de Grada de Mediu şi Direcţia Apelor Banat. (Georgeta Petrovici) OFENSIVĂ DE IMAGINE Doi ani de probleme   În timp ce autorităţile de mediu române spun că grupul Smithfiled este o unitate mare poluatoare, 60 de medici veterinari verifică efectivele de porci ale grupului, din judeţul Timiş. Primele probleme cu autorităţile române ale Smithfiled au apărut în anul 2007, când a fost descoperit un focar de pestă porcină. Apoi, luni la rând, riveranii din zona unităţilor Smithfield au ieşit în stradă, nemulţumiţi de mirosurile insuportabile. A urmat o politică agresivă de apropiere de comunităţile respective.

Concernul american a plantat copaci, a gestionat acţiuni distractive pentru copii, iar mai nou, în contextul crizei financiare, a anunţat că donează, oricui are nevoie, carne procesată în Timişoara. În urmă cu o lună, Smithfield a inaugurat un magazin care comercializează carnea porcilor Smithfield crescuţi şi tranşaţi în Timiş. Magazinul se numeşte „Comtim” - brand pe care îl preluase în anul 2005. Restul cărnii procesate aici ajunge în galantarele din toată România. Practic, o treime din carnea de porc de pe piaţă poartă marca Smithfield. „N-avem nicio legătură cu A/H1N1”

Oficialii Smithfield resping orice legătură între afacerea din România şi gripa porcină. „A fost tradus şi interpretat greşit de o agenţie de ştiri şi de un post de televiziune din România. Nu există nicio relaţie între virusul noii gripe A/H1N1 şi fermele noastre. Nu există niciun caz de gripă la animalele sau la personalul care deserveşte fermele noastre.

O echipă de 20 de medici veterinari împreună cu autorităţile sanitarveterinare locale şi naţionale supraveghează 24 de ore din 24 animalele din fermele noastre şi o echipă de medici supraveghează personalul care deserveşte aceste ferme”, a declarat directorul de relaţii publice al Smithfield Ferme, Mihai Sepeţean. Dr. Csaba Daroczi, director adjunct la DSVSA Timiş, confirmă controalele care au urmat momentului pestei din anul 2007: „I-am sancţionat în 2007, dar acum avem o colaborare exemplară”. În timpul pestei porcine din 2007, Smithfield, care iniţial a negat prezenţa bolii, a pierdut peste 20.000 de animale.

În prezent, Smithfield România deţine 39 de autorizaţii emise pentru fermele din judeţul Timiş, două pentru silozuri şi câte una pentru abator, respectiv procesare. În 34 de ferme se cresc porci pentru abatoritzare, iar celelalte cinci sunt ferme de reproducere. Efectivul de porci al companiei în judeţul Timiş era, pe 26 aprilie, de 375.719 capete. (Georgeta Petrovici) CU OCHII ÎN PATRU   Controlaţi de toată lumea

În ultimii doi ani, fermele Smithfield au fost ţinta a numeroase controale de mediu, inclusiv cele efectuate de Comisia Europeană şi de Corpul de control al ministrului mediului.

În urma tuturor acestor controale, a declarat Gabriela Lambrino, şefa Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Timişoara, „toate fermele Smithfield din vestul ţării sunt autorizate şi respectă normativele UE. Între cele 39, patru au termen să fie conformate la cerinţele UE până în 2012, acestea fiind preluate de la fostul Comtim. În plus Smithfield are în curs de autorizare alte trei ferme de porci”. Singurii care se ţin scai de capul americanilor de la Smithfield sunt reprezentanţii Direcţiei Apelor Banat. Aceştia îi amendează periodic pentru că poluează apele.

Numai anul trecut, totalul amenzilor aplicate de cei de la Direcţia Apelor s-a ridicat la 80.000 de lei. „I-am sancţionat pe linia dejecţiilor şi a epurării, pentru că aveau conducte sparte în sistemul de canalizare şi aşa mai departe. Atât timp cât ne poluează mediul, o să-i sancţionăm”, a declarat Titu Bojin, directorul Direcţiei Apelor Banat.

Ne puteți urmări și pe Google News