Ziua Aviaţiei văzută alături de un comandor special: pilotul, scriitorul şi poetul Dumitru Berbunschi.
Forţele Aeriene Române sunt astăzi în sărbătoare. Prilej de manifestaţii oficiale la Monumentul Eroilor Aerului, dar şi pe Aerodromul „Aurel Vlaicu“, unde se organizează un miting aviatic.
După 1990 au apărut două tendinţe privind celebrarea evenimentului. Una susţinea continuarea sărbătoririi Aripilor Româneşti la 17 iunie, moment care consemnează, peste timp, zborul din 1910 al primului aeroplan autohton. Cea de-a doua, invocând tradiţia, identifica Ziua Aviaţiei cu sărbătorirea patronului spiritual al aviatorilor români, Sfântul Ilie Tesviteanul.
EVZ a stat de vorbă cu Dumitru Berbunschi, comandor în rezervă, pilot de vânătoare cu state vechi pe MiG-21, poet şi scriitor. Zbor-viaţă-gând Dumitru Berbunschi este un pilot împlinit. Şi norocos. Are 25 de ani şi mii de ore de zbor la bordul unor avioane supersonice. Un pilot care cochetează şi cu scrisul, urmând o regulă simplă: „zbor, adică viaţă - scris, adică gând“. Nimic n-a fost întâmplare în parcursul său, pentru că „zborul nu se compune din idei festive, nu este promenadă aeriană sau huzur“. Reuşita în profesia asta înseamnă întotdeauna concentrare. „Oamenii aerodromului totdeauna gândesc în avans. Pregătesc secunda următoare, pentru că, în zborul supersonic, secunda aceasta... a trecut“, explică simplu comandorul. Poezie la 11.000 de metri
„După o vreme de acumulare şi învăţătură, zborul poate lăsa loc poeziei. Dar asta foarte târziu“, remarcă pilotul cu două cărţi deja publicate. Odată ce ai deprins automatismele, îţi poţi permite să-ţi calibrezi nu doar traiectoria, ci şi trăirile. Berbunschi a învăţat, să-şi pregă tească nu doar clipa care vine, ci şi să o gândească pe cea care tocmai a trecut: „De la o vreme, scrisul îmi ţine de acel «zbor continuu» care este viaţa unui pilot“. Din pilotaj nu doar se trăieşte, ci se şi moare: „Inevitabil greşeşti la un moment dat. Rar se întâmplă însă ca numai ghinionul să fie fatal“. Şi totuşi, de fiecare dată, pilotul urcă la bordul avionului său. Pentru că asta ştie să facă. Dar şi pentru că „zborul ţine de frumos. Iar frumosul se trăieşte cu bucurie“, după cum ne explică aviatorul-poet.
MUSTAŢA
Poveşti hollywoodiene
Dumitru Berbunschi are mustaţă. Filmele memorabile despre piloţi de vânătoare ne-au învăţat însă că pilozitatea facială e absentă printre aviatori. Ne-a minţit încă o dată Hollywoodul în Top Gun? Nicidecum. „E surprinzător de mult adevăr acolo. Ne arată cum poţi să zbori ca şi cum te-ai juca, dar să nu te joci cu viaţa ta“. Dar mustaţa? „Aşa purta bunicul meu! Şi are şi un avantaj: opreşte apa transpiraţiei sărate din avion, ca să nu-mi intre în gură pe sub masca de oxigen“.
Recomandările noastre
