La împlinirea a 40 de ani de la cele trei zile de „pace şi dragoste” ale hippioţilor americani, Ang Lee lansează la Cannes filmul „Taking Woodstock”.
„Ultimii ani ai inocenţei noastre”, a repetat sâmbătă, de câteva ori, regizorul Ang Lee, întrebat de semnificaţia fenomenului Woodstock. Ani pe care cineastul taiwanez nu i-a trăit, dar pe care i-a surprins foarte bine, într-un film proiectat în premieră sâmbătă, la Cannes - „Taking Woodstock”. Pelicula va fi lansată în cinematografe în august, luna în care peste 500.000 de tineri americani au experimentat trei zile de «sex, drugs & rock’n’roll», la legendarul festival din 1969, iar alţi 500 000 a petrecut blocaţi pe drumul spre Walt Lake.
„E inocenţa unei generaţii care a încercat să găsească un mod cu totul nou de a trăi cu ceilalţi şi cu natura. Bineînţeles că a existat şi partea «sex, drugs & rock’n’roll», dar e doar o mică parte din ce a însemnat fenomenul cultural Woodstock”, spune Ang Lee, care s-a agăţat de subiect după ce s-a declarat suprasaturat de tragedii.
După „Brokeback Mountain” şi „Lust, Caution”, Ang Lee a virat către comedie, una „despre inocenţă, fără cinism”, mişcare reuşită, după reacţia festivalierilor, deşi complimentele despre film se opresc de cele mai multe ori la „nice”.
The Doors pe coloana sonoră
Scenariul e o adaptare după cartea „Taking Woodstock: A True Story of a Riot, A Concert, and A Life”, semnată de Elliot Tiber şi Tom Monte. „Nu e genul de film în care angajăm o actriţă, îi dăm perucă de Janis Joplin şi-o punem pe scenă. E o poveste dintr-o altă perspectivă, a celor care au stat în spatele festivalului”, a explicat scenaristul James Schamus, la conferinţa de presă.
Tiber este chiar cel care, în 1969, chinuindu-se să plătească ipoteca pe motelul părinţilor săi, găseşte din întâmplare în ziar ştirea că locuitorii din orăşelul vecin refuză să-i mai primească pe hippioţi pe dealurile lor, de frica dezastrului pe care l-ar lăsa în urma lor 100.000 de tineri (ulterior s-au strâns de zece ori mai mulţi). Elliot (jucat de actorul de stand-up Demetri Martin) pune mâna pe telefon şi declanşează, fără să ştie, o mişcare ce va deveni legendară. În jurul lui şi a familiei sale – doi evrei imigranţi - se învârte camera şi întreaga poveste, de la cum încearcă mama lui Elliot să scoată mai mulţi bani din această minune căzută pe capul lor, la prima sa experienţă LSD.
Scena („centrul universului”, cum o numeşte un personaj) pe care au cântat Janis Joplin şi Jimi Hendrix nu apare decât într-o imagine panoramică, alegere pe care Ang Lee o şi explică: „Doar câteva mii dintre cei care erau acolo au ajuns în preajma scenei, unii nu au văzut-o decât de foarte departe, alţii au auzit doar muzica. Nu mă interesa scena, ci tot ce se afla dincolo de ea”. „Taking Woodstock” nu putea avea decât o coloana sonoră pe măsură, mai exact piese ale unor trupe ca The Grateful Dead, The Doors, Jefferson Airplane etc.
Începe febra Cannes-ului
Astăzi începe cu adevărat febra Cannes-ului, cu două premiere oficiale îndelung aşteptate: „Looking for Eric”, în care celebrul fost atacant de la Manchester United, Eric Cantona, are rolul principal, şi „Antichrist”, thrillerul lui Lars von Trier. Două reprize pe covorul roşu pentru care fotografii în smoking din faţa Palatului Festivalurilor se agită deja.
Paleologu, pe Coasta de Azur
Ministrul Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu, se află pentru trei zile pe Coasta de Azur, unde va semna cu omologul său francez, Christine Albanel, „acordul de coproducţie în domeniul cinematografiei între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze”.
Documentul parafat astăzi la festival stabileşte toate detaliile legate de filmele realizate în coproducţie de cele două ţări. Sâmbătă seara, ministrul s-a întâlnit cu cineaştii români de la Cannes, la o terasă de pe Croazetă, iar astăzi a vizionat, într-o proiecţie specială din cadrul Marche du Film, „Poliţist, adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu.
Azi va ajunge pe Croazetă şi Cristian Mungiu, pentru premiera de mâine a filmului său, „Amintiri din Epoca de Aur”.
Corespondenţă de la Cannes