Dorin Cocoş, soţul ministrului Elena Udrea, spune că a cunoscut-o pe aceasta când deja avea afaceri. Recunoaşte apropierea de Bittner şi Petrache, însă spune că a stat departe de Năstase.

Până în 2005, numele lui Dorin Cocoş a fost vehiculat doar în contextul concesiunii parcărilor Dalli, deşi afacerile lui erau înfloritoare. Când, pe 26 decembrie 2003, Dorin Cocoş se căsătorea la New York cu Elena Udrea, amândoi erau pentru marele public nişte iluştri necunoscuţi.

Intrarea în politică a Elenei Udrea în 2004 a schimbat radical datele problemei. Astăzi, cuplul Udrea- Cocoş este cunoscut şi la Cuca Măcăii. Dorin Cocoş nu şi-a dorit această notorietate, dar a căpătat-o. Nu-i simplu şi nici uşor să fii "soţul soţiei tale". Evenimentul zilei: Aţi intrat în afaceri în 1990. De unde şi până unde, că pe atunci afacerile erau specialitatea "foştilor" sau a "băieţilor cu ochi albaştri"? Dorin Cocoş: Nu eram nici un fel de "fost", am ochi căprui, nu eram băiatul lui mama şi al lui tata, n-aveam bani, ci doar vise c-o să-i fac. N-am stat prea mult în cumpănă să las munca de inginer la o fabrică la stat şi să-mi încerc norocul în comerţ, pe cont propriu. Si aşa am înfiinţat prima firmă.

Chiar de curând, în timpul alegerilor interne, colegi ai Elenei Udrea făceau referiri la foşti parteneri de afaceri. Petrache, Bittner, legaţi ombilical de Adrian Năstase... Da! Mi s-a părut jenant pentru ei. Oricum, când am început să lucrez cu Petrache, eram doar doi prieteni dornici să facă ceva în viaţă, în noul context de după Revoluţie. Aduceam produse din Turcia, le vindeam în ţară. Ne-a mers, vindeai atunci şi luna de pe cer. Din banii strânşi ne-am închiriat spaţii şi am deschis mai multe magazine.

Prima afacere importantă, alta decât din zona de comerţ, a fost în 1995, când am obţinut concesiunea parcărilor din centrul Capitalei, prin firma Dalli. Eram nişte necunoscuţi şi era cât pe ce să nu primim contractul, deşi avusesem cea mai bună ofertă. Până în 2004, când am ieşit din Dalli fiindcă Elena devenise consilier la Primăria Capitalei, municipalitatea primea 55,5% din încasări fără să mişte un deget, cam 1,5 milioane euro pe an.

În 2008, Oprescu a reziliat contractul cu Dalli, parcările au revenit în administrarea Primăriei, iar încasările sunt cu mult mai mici, pentru că şi aici, ca peste tot, managementul făcut de stat este falimentar. Amintesc asta fiindcă mulţi spuneau că afacerea Dalli este păguboasă pentru Primărie. Se dovedeşte acum că nu.

Şi totuşi, cum aţi ajuns să fiţi partener de afaceri cu Alexandru Bittner? Adrian Petrache l-a invitat pe Alexandru Bittner, cu care era vechi prieten, să intre în afaceri cu noi. Bittner revenise din SUA după Revoluţie. Aşa l-am cunoscut, am făcut mai multe firme împreună, dar absolut toate sunt înfiinţate în perioada 1997-2000, când PDSR era în opoziţie, iar Adrian Năstase nu era marea vedetă a acestui partid. În firmele înfiinţate de mine după anul 2001, şi au fost câteva, nu m-am mai asociat cu Bittner sau alţi prieteni de-ai lui. Că Bittner şi, prin el, Petrache, s-au apropiat foarte mult de Adrian Năstase, este adevărat. Dar la fel de adevărat este că eu am fost departe de această apropiere.

Am prieteni în toate partidele politice, dar nu am profitat de aceste relaţii, nu le-am cerut favoruri, nu am avut nevoie de protecţie, am fost un om de afaceri şi atât. Afacerile mele nu au nimic din tiparul postrevoluţionar, din tipicul tranziţiei: nu am participat la nici o privatizare, nu am dat tunuri la bănci, nu am rulat banii PCR sau banii Securităţii. Mi-am făcut averea pas cu pas, pot explica fiecare leu, de la începuturi până astăzi, mi-am plătit la timp taxele şi impozitele. "Şi alţi politicieni sau soţii de politicieni au familii, au prieteni, au parteneri de afaceri şi nu sunt tocaţi zilnic pentru asta.“ DORIN COCOŞ, om de afaceri

OPINIE

"Dan Voiculescu şi-a făcut un imperiu din afaceri cu statul"

Dar aţi făcut şi afaceri cu statul, în schimb. Un simplu cetăţean intrat în afaceri ar fi avut aceleaşi oportunităţi? S-a creat o adevărată psihoză legat de acest tip de afaceri, care au devenit simbolul corupţiei. Culmea este că oamenii care au creat şi întreţinut această psihoză sunt tocmai cei care s-au îmbogăţit exclusiv de pe urma statului. Nu este nimic rău în a avea un astfel de business. Statul are o mulţime de nevoi şi acţionează ca un actor economic în foarte multe domenii. Sunt zeci de mii de firme care au avut ori au afaceri cu statul. Important este ca acestea să se deruleze legal. Da, şi eu am făcut, dar nu din cele mai profitabile.

Intrarea Elenei în politică mi-a creat însă mari constrângeri. Am redus multe din activităţile pe care le aveam, tocmai pentru ca să nu generez subiecte de atac împotriva ei.

O spuneţi ca şi când aţi regreta... Nu, nu regret deloc. Dar nu pot să nu remarc ipocrizia unora care o atacă pe Elena cu afacerile mele. Ca să vă dau exemplul cel mai vizibil pe scena politică, citiţi declaraţia de avere a lui Dan Voiculescu, vicepreşedinte al Senatului. O listă impresionantă de afaceri cu statul.

Şi-a făcut astfel un întreg imperiu şi presa care îi aparţine familiei Voiculescu duce o campanie de defăimare la adresa Elenei, lucru confirmat şi de un fost angajat la Intact, care a prezentat public dovezi ale atacurilor la comandă practicate în trust.

SĂGEŢI

Afaceristul care a fost acuzat de nenumărate ori că s-a îmbogăţit de pe urma statului spune că nu e sărac, dar nici bogat. Asta, spre deosebire de unii politicieni care "au limuzine şi se dau săraci"

Să înţeleg că militaţi ca firmele oamenilor politici să nu poată face afaceri cu statul?Cu totul altceva am vrut să spun. Că există practici media discriminatorii faţă de binomul afaceri-politică, în funcţie de persoana în discuţie. Dacă un politician deţine acţiuni întruna sau mai multe firme – nu este cazul Elenei Udrea, să nu existe confuzii – iar acestea licitează şi obţin legal, fără favoruri şi privilegii, contracte cu statul, massmedia sare în capul acelui om politic. Din start, contractul e pus sub semnul întrebării. Dar aproape toţi proprietarii de media - poate Adrian Sârbu a fost excepţia -au avut şi au afaceri cu statul şi mulţi sunt şi politicieni. Nu e dublă măsură în judecata lor? Nu e ipocrizie?

Vă daţi seama ce ar însemna ca o firmă a lui Dorin Cocoş să participe la o licitaţie, indiferent de domeniu, cât timp Elena Udrea e ministru? Într-o ţară normală ar fi normal, dacă domeniul nu este în atribuţiile ei de ministru. Eu nu sunt politician, sunt soţ de politician şi am o vechime în afaceri de 15 ani înainte ca soţia să intre în politică. Nu-i normal, dar pot accepta în ceea ce mă priveşte. Dar e absurd ca să fiu declarat răspunzător de afacerile prietenilor şi cunoscuţilor mei, chiar şi rudelor mele. X sau Y care fac nu ştiu ce afacere sau au obţinut nu ştiu ce demnitate sunt "apropiaţi" ai cuplului Udrea-Cocoş. Aud asta mult prea des ca să nu fie supărător. Ce să fac, să întorc spatele unor oameni pe care îi ştiu de o viaţă doar pentru că Elena face politică la nivel înalt? Să le cer să intre în şomaj ca nu cumva să le dea unora pretext de acuzaţii la adresa ei?

Pe de altă parte, în 20 de ani de afaceri m-am asociat cu diverşi oameni. Cu unii a mers asocierea, cu alţii s-a rupt. Nu este deloc corect să fii făcut răspunzător de acţiunile unor oameni cu care ai avut o relaţie profesională la un moment dat. Fiecare răspunde doar pentru faptele lui. Şi culmea este că unii dintre aceştia nici măcar nu susţin PDL-ul!

E un unghi de vedere pe care mass-media nu-l va avea niciodată, chiar dacă asta aţi dori... Adevărat, dar ajungem de unde am plecat, la isteria anti- Udrea a unor televiziuni şi ziare. Şi alţi politicieni sau soţii de politicieni au familii, au prieteni, au parteneri de afaceri şi nu sunt tocaţi zilnic pentru asta.

Ar trebui să vă rugaţi ca PDL să intre în opoziţie şi Elena Udrea să nu mai fie o ţintă! Implicit să fiţi lăsat în pace. Nu mă rog. Elenei i s-a aplicat o etichetă nemeritată şi e dreptul ei să facă tot ce ţine de ea s-o dea jos. A muncit mult ca să demonstreze că este un cu totul alt om decât cel pe care l-a prezentat media. Este adevărat şi că unele campanii anti-Udrea au fost generate de colegi de-ai ei. Mulţi politicieni au stat cu mine la masă şi fac acum pe lupii moralişti tocmai cu Elena.

Numiţi-i! Are vreun rost? Îi ştiţi şi dumneavoastră, se ştiu şi ei. Au limuzine foarte scumpe, au vile pe care eu şi Elena nu ni le-am permis, fac vacanţe exotice, la preţuri exorbitante, dar se declară săraci. Eu nu sunt deloc sărac, nu sunt însă nici foarte bogat, dar tot ce am, am pe numele meu şi la vedere.

DIN CULISELE FAMILIEI

"Elena este aproape musafir" Nu vă cred că nu aţi avut de câştigat de pe urma ascensiunii politice a Elenei Udrea. E dreptul dumneavoastră, dar cu sinceritate vă spun că tocmai asta am încercat să evit. Şi cu şi fără Elena Udrea, tot un om de afaceri de succes aş fi fost. Nu sunt genul de bărbat care să se retragă din afaceri şi să trăiască din banii soţiei. Nici nu ne-ar ajunge. Elena n-a intrat în politică pentru a se îmbogăţi. Avea deja o cariera în avocatură şi suficient din ce-şi doreşte orice femeie. Sunt afaceri construite când nici nu o cunoşteam pe Elena Udrea. Noi ne-am căsătorit pe 26 decembrie 2003, zi în care Elena împlinea 30 de ani. Eu aveam 42 de ani, eram divorţat, cu un băiat din căsnicia anterioară.

Cum este viaţa cu şi lângă Elena Udrea? E şi uşor şi greu. Din păcate, politica îi ocupă mai tot timpul. Mai în glumă, mai în serios, acum este aproape musafir, petrecem împreună mult mai puţin timp decât ne-am dori. Am ceva stres, nu sunt obişnuit cu expunerea mediatică, mi-aş dori să pot trece neobservat.