USR - Uniunea Slujbelor pentru Rude. Cum se preia puterea în stat

USR - Uniunea Slujbelor pentru Rude. Cum se preia puterea în statDan Andronic, editorialist sursa: Arhiva EVZ

USR îmi aduce aminte de vechea definiție a Partidului Comunist Român, așa cum menționa zilele trecute și Victor Ponta. Pentru români, înainte de 1989, PCR însemna: Pile - Cunoștiințe - Relații. Adică rețeta reală a puterii. Asta se întâmplă și azi, dar sub o altă formă.

USR este un partid care se definește ca având drept misiune “dezvoltarea României pe baze, principii şi relaţii sociale echitabile, prin promovarea integrităţii, meritocraţiei şi a  competenţei şi coeziunii sociale, atât în interiorul său cât şi în societatea românească”. Dacă m-ar întreba cineva, aș spune că este un partid progresist, deși ca istoric l-aș defini drept un partid de tip bolșevic. În care promovarea membrilor de partid a devenit țel politic principal. Având drept scop acapararea puterii.

S-a născut ca un partid care promitea să pună capăt pilelor și sinecurilor. Astăzi, același USR arată tot mai mult ca „Uniunea Slujbelor pentru Rude”. Și prieteni sau membrii de partid, putem adăuga fără să greșim. Dar are un merit: a reușit să intre într-o coaliție guvernamentală unde primește 25 la sută din tortul puterii. Dublu față de numărul de mandate parlamentare...

A știut ce felii să taie din tort. Are influență directă sau prin alianțe asupra Președinției, controlează ministere-cheie. A luat Ministerul de  Externe pentru Oana Țoiu, vrea să pună mâna și pe Institutul Cultural Român, are titularul al Apărare prin Ionuț Moșteanu, domnește la Economie, prin “creierul” Radu Miruță, face filtrul tuturor marilor investiții prin ministerul Mediului și controlează MIPE, poarta de intrare a miliardelor de la UE, prin Dragoș Pîslaru. Cireașa de pe tortul nepotismului „meritocratic” a fost, zilele trecute, numirea cumnatei lui Cătălin Drulă, Alina-Roxana Gîrbea, ca secretar de stat la MIPE, prin decizie a premierului Ilie Bolojan, la propunerea USR. Un episod justificat public de Dragoș Pîslaru cu formula: „Nu e rolul meu să fac investigații despre viața personală a angajaților mei”. Tupeu bolșevic. Pentru că nu sunt angajații lui, ci tovarășii de drum.

Nu este prima redută cucerită în aparatul guvernamental. Au fost promovați oameni de casă, precum Dan Reșitnec, fost șef de cabinet al lui Dominic Fritz ca secretar general adjunct al Guvernului și Cristian-Gabriel Seidler, fost parlamentar, ajuns secretar de stat la Apărare. La Mediu a fost instalată Elena Tudose ca secretar de stat pe fonduri europene și climă. Iar Prefectura Bucureștiului, alături de cea de la Bacău, Timiș, Botoșani, stă în cămara cu delicatețuri politice.

În timp ce PSD și PNL se emasculează reciproc, USR își extinde prezența în consiliile de administrație ale companiilor de stat, acolo unde Miruță a umplut Avioane Craiova și IOR de membri USR „provizorii”, numiți din pix, sub pretextul competenței și al urgenței procedurale. Pe aceeași logică de partid, USR își împinge oamenii și spre zona simbolică a monopolului pe „normalitatea publică”, prin nominalizările la conducerea Radioului și Televiziunii publice, unde a propus membri în consiliile de administrație și va prelua șefia Societății Române de Radiodifuziune.

Când același partid pregătește preluarea Avocatului Poporului, singura instituție care poate pune presiune pe guvern prin atacarea OUG, și împinge, prin liderii săi, un discurs tot mai agresiv la adresa arhitecturii actuale a justiției, tabloul devine clar: USR nu mai este alternativă la vechiul sistem, ci un nou pol de putere. Care printr-o politică coerentă și agresivă pune mâna pe pârghiile importante din Stat.

O să spuneți că USR folosește fix aceleași instrumente, sinecuri, rude, fidelizări politice, precum partidele tradiționale. De acord, numai că spre deosebire de PNL și PSD, în maniera bolșevică de care vă pomeneam la început, USR a reușit să facă toate aceste lucruri și să scape acuzându-i pe ceilalți.

USR sau „Uniunea Slujbelor pentru Rude” nu mai e doar o glumă. Riscă să devină descrierea exactă a unui partid care deși promitea să schimbe regulile jocului, odată ajuns la butoane le folosește eficient pentru a prelua adevărata putere.

67
6