Un tei în vârstă de vreo cinci secole, din localitatea Leliceni, judeţul Harghita, concurează pentru titlul de Arborele European al Anului.

Un tei în vârstă de cel puţin cinci secole din judeţul Harghita, care anul trecut a fost votat Copacul Anului în România, reprezintă ţara noastră în competiţia pentru Arborele European al Anului. Astfel, copacul din comuna Leliceni a ajuns să se "lupte" cu doi platani din Bulgaria şi Ungaria, dar şi cu doi stejari din Cehia şi Slovacia. Competiţia europeană este deschisă până pe 6 martie, dată până la care poate fi votat Arborele European al Anului.

"Biserica şi arborele fac un cuplu extraordinar"

Teiul din Leliceni a fost plantat în jurul anului 1500 şi de atunci e un simbol al satului, alături de biserica lângă care se află. Au trecut peste el secole de frământări, catastrofe naturale şi invazii barbare, dar copacul a rezistat.

"Poate a fost vorba despre o condiţie fizică ieşită din comun, despre cruste lungi, despre ajutorul bisericii, care l-a apărat de diferite catastrofe sau despre toate acestea la un loc. Un lucru e sigur, dacă nu ar fi avut biserica în preajmă, probabil ar fi fost tăiat de mult", susţine Laszlo Csonta, de la Asociaţia Ţinutul Secuiesc Verde, organizaţie care a promovat teiul în competiţia naţională şi care acum îl are în grijă.

Mai mult, acesta crede că o mare parte din succesul de care s-a bucurat arborele de-a lungul anilor se datorează mai ales apropierii de biserică.

"Biserica şi teiul fac un cuplu extraordinar. Cred că întotdeauna teiul a dat oamenilor din regiune o senzaţie de măreţie, pe vârf de deal, cu structura sa impresionantă", spune activistul de mediu.

Chiar dacă nu se bucură de o protecţie ieşită din comun, teiul se află din 1992 în Registrului monumentelor judeţului Harghita, fiind monument protejat. Iar Asociaţia Ţinutul Secuiesc Verde îşi propune să investească cei 3.000 de lei câştigaţi la competiţia naţională pentru conservarea lui.

"E nevoie mai întâi de tăierea crengilor uscate, respectiv tratarea crengilor care au suferit răni în anii precedenţi, lucru care în cursul lunilor martie-aprilie va fi realizat", arată Csonta.

Cum a ajuns teiul din Leliceni cel mai popular din România

Unul dintre membrii asociaţiei, care locuieşte în comuna Leliceni, a nominalizat teiul la competiţia naţională, conştient fiind că este un copac valoros.

Şi, pentru că a primit 55.126 de voturi în concursul din România, teiul s-a detaşat de restul concurenţilor, ocupând locul întâi. Asta, în timp ce ceilalţi 11 finalişti au primit în total 49.883 de voturi.

"Suntem conştienţi că, de fapt, câştigarea competiţiei naţionale nu înseamnă că teiul este cel mai valoros copac din ţară, ci că a avut cea mai bună poveste, respectiv, cea mai bună echipă de promovare dintre participanţi", spune Csonta.

Aşa a ajuns copacul singuratic de la marginea Leliceniului să concureze cu doi stejari şi doi platani în finala europeană.

"Pentru România miza câştigării unui concurs internaţional este să le arătăm celorlalte state că sunt lucruri frumoase pe partea aceasta a continentului şi că ţara noastră merită să fie vizitată", completează Csonta, subliniind că o recunoaştere europeană ar fi un lucru extraordinar şi pentru comună.

"Dorim să promovăm şi mai mult acest tei şi comuna, sperând să atragem turişti, să promovăm importanţa protecţiei mediului în regiune şi nu numai. Dacă atragem atenţia a 500- 1.000 de oameni, cred că a meritat munca", susţine activistul de mediu.

Totuşi, el este conştient că în finală teiul se bate cu concurenţi serioşi, cea mai dură competiţie fiind cei doi platani din Bulgaria şi Ungaria.

SECULAR Istoria copacului din Leliceni

Arborele situat la poalele dealului "Bocskorok hegye", cu o circumferinţă de 3,9 metri şi o înălţime de 20 de metri, a supravieţuit invaziei tătarilor din 1661, chiar dacă satul a fost nimicit. Au urmat apoi diverse catastrofe naturale de-a lungul timpului.

În mai 1717 a început o secetă de 17 luni, care a durat până în 1718. Chiar dacă n-a căzut niciun strop de ploaie şi au secat râurile şi fântânile, ceea ce a dus la plecarea oamenilor din zonă, teiul a rămas întreg.

Apoi, între anii 1854 şi 1857, zona a fost afectată de o grindină puternică. Au fost distruse culturile agricole şi biserica a avut de suferit puternic. Teiul însă a fost norocos. Peste şapte ani au urmat inundaţii devastatoare, dar poziţia copacului pe deal l-a salvat din nou.