Un român emigrat în Statele Unite ale Americii acum 21 ani a intrat în greva foamei din cauza discriminărilor în urma cărora a rămas şomer.

Doru Beldiman, a plecat din România pe 4 august 1987, iar în acest moment locuieşte în Sacramento, California, unde lucrează pe un post de contabil.

Protestul său a început în urmă cu 25 de zile şi de atunci este în greva foamei. Pentru a face cunoscut cazul său, acesta a trimis mesaje la zeci de persoane, jurnalişti, funcţionari ai corpului diplomatic şi la administraţia prezidenţială română.

"Am intrat în greva foamei din cauza faptului că am pierdut un proces de arbitraj de muncă, ce era clar în favoarea mea. Chiar şi agentul de sindicat care mă reprezenta la acea dată a spus că raportul tribunalului este o glumă şi că nu au motive să mă dea afară", a precizat Doru Beldiman.

În acest moment, niciun cadru medical nu îi monitorizează starea de sănătate. "Simt, cum în fiecare zi, mă simt mai slăbit, mai obosit, şi se pare au apărut simptomele legate de greva foamei: sunt slăbit, fără putere, am dureri de stomac şi probleme cu rinichii, cu toate că beau lichide".

Românul consumă ceai, apă şi cafea, dar fără mâncare solidă. "După ce am intrat în greva foamei, Consulatul României din Los Angeles, în special domnul Consul General, a fost alături de mine, susţinându-mă moral. Nu ştiu dacă Consulatul ar putea să facă mai mult pentru mine, pentru injustiţia şi discriminarea la care am fost supus.

Cum a început povestea? Problemele românului au debutat în momentul în care a aplicat pentru poziţii ierarhice superioare. "Atunci am început să fiu luat peste picior, iar două dintre colegele mele au început să se plângă şefei mele, care este de culoare, din orice motiv. Una dintre ele a început să răspândească zvonuri că aş fi anti-american pentru că îmi place berea germană, pentru că am o maşină străină, o Mazda, şi pentru că am zburat în Europa cu compania KLM, în loc de Delta.

După atacul din 11 septembrie 2001, şefa m-a luat deoparte şi m-a întrebat cât de departe este România de Afganistan, după care m-a întrebat ce religie şi opinii politice am. Au fost şi hărţuiri sexuale. O colegă din Laos, foarte bună prietenă cu şefa mea a început să facă fel de fel de gesturi nepotrivite. Îmi arăta lenjeria intimă şi făcea afirmaţii indecente. Nu am putut promova pe nicio altă funcţie timp şapte ani, după care am fost concediat", a precizat acesta.  "Scopul este să atragă atenţia asupra discriminărilor la care am fost supus" Doru Beldiman a decis să intre în greva foamei atunci când a realizat autorităţile americane nu au o atitudine corectă în faţa cazului său. "Am început să bănuiesc faptul că există o legătură între sindicat, arbitru şi tribunal. După felul cum au procedat şi au amânat arbitrajul până la data de 19 iunie 2008, eu fiind dat afară din 9 februarie 2007. În plus, a mai trebuit să aştept alte câteva luni, pâna în octombrie, pentru a se da decizia. Am realizat clar, faptul că sindicatul este împotriva mea după ce am refuzat oferta lor financiară de compromis. După momentul în care nu am acceptat oferta respectivă a început o hărţuire puternică a sindicatului. Atunci, un alt agent sindical a preluat cazul. Planul noului agent era foarte vag şi nu dorea să aducă martorii şi să reprezinte faptele importante la proces. Practic, am fost şantajat. Acesta a spus că dacă nu respect ce spune el şi planul lui, nu mă va reprezenta sau că va pleca din timpul arbitrajului".

Înainte de arbitraj, românul a cerut şefului sindicatului să i se dea un avocat de la sindicat sau să i plătească unul ales de el, dar a fost refuzat. "Un proces care trebuia să dureze două zile, a durat doar patru ore. Impresia mea a fost că nu au făcut decât o formalitate, să pară legală concedierea mea. În plus, mai exista un document semnat de şefa tribunalului, în care afirma că trebuie aplicată o disciplină progresivă: adică să fiu suspendat trei zile, apoi zece zile şi pe urmă să-mi fie desfăcut contractul de muncă.  Nu s-a procedat aşa. În 2004, am fost suspendat trei zile şi chiar unii manageri din tribunal au realizat că au făcut un abuz şi au vrut să-mi dea două zile înapoi. Eu am refuzat. M-am considerat nevinovat şi am spus să-mi dea toate cele trei zile, altfel nu accept compromisuri", a mai afirmat Beldiman.

După câteva luni, conform afirmaţiilor românului, şefa acestuia, împreună cu un funcţionar de la departamentul Personal, au vrut să-l suspende timp de zece zile, "dar, din prea mult zel, au introdus prea multe motive, care s-au dovedit false şi s-au întors împotriva lor. Unul dintre motive a fost că m-am plâns la sindicat cu privire la tratamentul acestora. Ulterior s-a decis să se anuleze suspendarea mea de zece zile, dar m-au trimis totusi la nişte cursuri. A fost tot un fel de pedeapsă, dar nu o suspendare".

Din 2004 românul nu a mai avut avertismente, cu toate acestea a fost concediat. "La arbitraj a venit primul agent de la sindicat care a confirmat, din experienţa lui la tribunal, că de obicei se merge pe calea pedepselor progresive. O fostă colegă de serviciu a venit ca martoră pentru mine şi a confirmat că şefa mea a minţit. Între timp, şefa mea a fost promovată pe un post de manager şi a angajat ca supervisor o altă angajată, tot de culoare, care nu avea niciun fel de experienţă cu contabilitatea guvernamentală, domeniul în care eu lucram. Aceasta din urmă m-a acuzat într-o zi că am fost de două oric insubordonat. Ulterior a fost dată afară pentru că a minţit în cererea de angajare. Am decis să fac greva foamei atunci când am văzut că am fost vândut de sindicat. Din aceste motive sunt în greva foamei. Vreau o investigaţie pentru a se dovedi ceea ce afirm şi să se termine cu corupţia. Sunt convins că mai sunt şi alte cazuri similare", a concluzionat Doru Beldiman, aflat în a 25-a zi de greva foamei în SUA.