O lovitură de Stat eşuată, un război -cel din Siria-care nu se mai sfârşeşte, 14 atentate şi o economie care stagnează. 2016 a fost un an dramatic pentru Turcia, 2017 ar putea fi acela al marilor schimbări. Pe 16 aprilie, în fapt, se va desfăşura un important referendum asupra reformelor dorite de Recep Tayyip Erdogan. Un vot care va determina nu numai viitorul ţării, dar şi acela al ''Sultanului''.

Cu alte cuvinte, partida care se joacă este aceasta:

''Dacă Erdogan va câştiga, îşi va asuma puteri şi funcţii de preşedinte al Republicii şi de şef al executivului, va nominaliza guvernul, va putea dizolva parlamentul declanşând noi alegeri, va numi judecătorii Curţii constituţionale şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, îşi va relua funcţia de şef al partidului pe care actuala constituţie o anula odată devenit preşedinte al Republicii, dar, mai ales, îşi va extinde orizontul politic, restabilind durata mandatului în curs şi proiectându-se către 2029, potrivit Agi.

Mai concret, Erdogan ar deveni tatăl şi patronul Turciei. Dar victoria nu e chiar scontată, cu toate că "Sulltanul" face promisiuni electorale în stânga şi în dreapta. Chiar ieri, de exemplu, preşedintele turc a spus: '' Daca DA-ul va avea câştig de cauză, vor fi construite noi autostrăzi, trenuri de mare viteză şi aeroporturi''.

Această strategie i-a permis în trecut lui Erdogan nu numai să devină primar al Istanbulului în 1994, dar şi să-şi mărească propriul consens popular. Se pot spune multe chestiuni despre Erdogan, dar nu că n-ar şti să vorbească ţării, jucându-se puţin şi cu stomacul electoratului.

Lozinca partidului Sultanului -AKP- este : ''Cine votează NU? Acela care atacă fiindcă vrea să dezbine tentativa noastră, aceia care vor fărâmiţarea teritoriului şi care vrea să creeze dezordine în ţara noastră''. O chestiune de siguranţă, deci. Ţara trăieşte astăzi spectrul ''stării de necesitate'', proclamată pe 22 iulie anul trecut, la o săptămână de la lovitura de Stat, care a interzis manifestările din pieţele publice şi alte întruniri.

Mai mult de 100 de mii de militari, poliţişti, magistraţi, academicieni, jurnalişti şi profesori sunt suspectaţi sau demişi, în timp ce alte 35 de mii de persoane au deschise dosare penale cu acuzaţia de a fi avut legături cu reţeaua organizatorului loviturii de Stat, Fetullah Gulen.

În mai, după abolirea imunităţii parlamentare, au fost arestaţi cu acuzaţia de terorism 10 din cei 59 de parlametari filo-curzi, între care cei doi lideri şi secretari Selattin Demirtas şi Figen Yuksekdag.

Primul riscă 142 de ani de închisoare, cea de-a doua 83. Sub lupa magistraturii se află şi zeci de administratori locali din sud-estul Ţării, o zonă cu majoritate curdă. 2016 s-a încheiat în cel mai rău fel posibil. Cu un atentat la discoteca Reina, unul din localurile cele mai exclusiviste din Istanbul, unde Statul Islamic a produs 39 de morţi. Lira turcească se prăbuşeşte, în timp de euro şi dolarul înregistrează cotaţii record. Între timp, AKP, paridul lui Erdogan, întăreşte o alianţă cu Partidul Mişarea Naţionalistă, porecliţi şi ''lupii gri''.

Un partid care poate fi definit de extremă dreapta, panturc şi naţionalist. În acest fel ''Sultanul'' reuşeşte să ducă înainte aprobarea amendamentelor care transformă ţara într-o Reublică prezidenţială, cu abandonarea sistemului parlamentar. În aceste condiţii descrise, Turcia merge la vot. Prezicerea rezultatului referendumului este imposibilă în prezent. Ceea ce este sigur este faptul că teama şi incertitudinea turcilor este de natură să ofere o şansă importantă lui Erdogan.