Un necaz… în plină vară! Întâmplări de peste zi, cu Vergil Matei

Un necaz… în plină vară! Întâmplări de peste zi, cu Vergil Matei

Miez de vară toridă. Miez de noapte buimacă. Telefonul sună de parc-ar fi băut din paharul cu alarmă:

- Alooo, șefu?

Nu era pentru prima dată  când eram deranjat la o asemenea oră. Ca reprezentant al salariaților mă obișnuisem. Colegii apelau la mine atunci când li se întâmpla, știu eu?, Doamne-ferește!, ceva  grav în familiile lor. La fel ca și acum, gândeam, repezindu-mă să ridic receptorul.   

- Alooo, șefuuu? Florin  la telefon!

Ne puteți urmări și pe Google News

- Cine, care Florin? - chinuindu-mă să deslușesc vocea dintr-un amalgam de muzică orientală garnisită cu hăhăieli autohtone.

- Cum care Florin, șefu, Florin de la cazane, nu mi-ai dat matale bilet de odihnă la mare?

- Aha, zi, Florinele, tată, care-i baiul, ce ți s-a întâmplat, știu că ai plecat împreună cu soția și copilul. Vi s-a întâmplat ceva ? Cu ce te pot ajuta?

- Bre, șefu, a dat peste mine un mare necaz, bre, nu știu ce să fac, bre!

- Hai, mă, nu mă mai ține așa între două ape. Ce-ai pățit? Copilul, soția la spital, mama?

- Nu bre, alta-i beleaua: de ieri, de când am ajuns aici, la Neptun, aoleu, bre, plouă de rupe, bre! Ce mă fac io, bre, ia zi și matale?!…

… Am dat să-i trag o palmă, așa, prin telefon și să-l trimit undeva cu necazul lui cu tot. Mi-am reprimat însă pornirea și am schimbat și eu registrul:

Florinele, tată, ascultă la mine. Mergi frumușel în cameră, culcă-te, dar atenție, să nu te trezești înainte de zece. Atunci, să te ții: să vezi ce minune de soare o să ai, de-o să te prăjești mai ceva ca la becul de sudură.

Și am trântit receptorul în furcă, aducându-i lui Florinel „urările” de rigoare.

… Peste vreo două săptămâni, hopaaa! -  cine mă abordează în autobuzul ce ne ducea către serviciu? Florinel!

- Bre, șefu, ești mare! De unde le știi, bre, pe toate? Am făcut cum mi-ai zis, tot restul concediului am avut parte de-un soare lux-a-ntâia, fac cinste cu o bere. Ești invitatul meu, bre, azi, când ieșim din schimb, ne vedem la terasă, în barieră, la „Vița de vie”.

- Nu pot, măi, Florine, tocmai azi ți-ai găsit și tu să mă cinstești?

- Dar, de ce, șefu, a căzut vreun necaz pe capu` matale?

- Da, măi, Florinele, necazul mare e că azi... va ploua cu bulbuci...