Claudiu Bleonţ, Nadine şi Andra Negulescu vorbesc despre noua montare a unei piese de Eugene Ionesco.
"Am cunoscut-o pe Marie- France Ionesco la premiera «Macbeth» din Bucureşti, apoi am văzut-o la Paris. Şi-a dat acordul de principiu pentru «Amedeu». Am vorbit şi la Asociaţia autorilor dramatici francezi. Pe 10 ianuarie au venit drepturile, le avem între 1 februarie şi 30 iunie 2012. Şi ne-a lovit trenul. Le-am primit şi cu condiţia că vom merge în turneu cu ea", povesteşte Claudiu Bleonţ pentru EVZ. Vorbeşte despre montarea piesei "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", de Eugene Ionesco, piesă în care actorul joacă alături de Nadine şi de gimnastul Marius Urzică. Regia îi revine Andrei Negulescu, soţia lui Bleonţ, dar cu toţii sunt de acord că vor colabora şi în această direcţie. "E o oportunitate pentru actor să poată lucra cu un regizor care îi dă voie să aibă şi el un cuvânt, o voce. De cele mai multe ori, regizorul te calcă pe cap şi îţi spune «ăsta e drumul». Repetiţiile devin o sursă de stres, de angoase, de înfrânări ale orgoliului, de mici umilinţe. Dar când ai ocazia să te manifeşti, să vii de acasă cu idei şi să vezi că sunt incorporate în proiect, mai abitir vii şi stai peste program şi nu ceri al treisprezecelea salariu", se amuză Nadine. Proiect de anvergură despre "drama cuplului" Cu Marius Urzică, Bleonţ a mai lucrat: "la un spectacol de mişcare, cu versurile mele întrepătrunse. Din cauza relaţiei pe care o avem, eu, Andra şi el, ne-am permis să îl sunăm. Era în cantonament cu lotul olimpic, a zis da. Mă întorc pe 14 ianuarie. Şi a venit la repetiţii". "Atunci l-am cunoscut şi eu", detaliază Nadine, "şi am fost uluită. Mi-era firesc şi nefiresc cu Bleonţ pe scenă. Pe o scenă din România. Soţ, soţie, alb, negru. Dar când l-am văzut pe Urzică... El a venit cu muşchii lui, impecabil, fresh... Şi noi eram tăvăliţi, desculţi, bătuţi, zgâriaţi şi scuipaţi, din cauza agoniei dragostei dintre noi", completează Nadine. Cum au primit drepturile, Andra Negulescu (care a şi ales această piesă a lui Ionesco) s-a gândit la ea pentru rolul principal feminin (Madeleine), iar Bleonţ îi mulţumeşte soţiei. "Pentru că mi-a adus o bestie artistică". Subiectul piesei "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", este, în cuvintele autorului, "drama cuplului". Un subiect actual cu abordare inedită O dramă realistă, dar tratată cu mijloace neobişnuite, cu elemente insolite, precum acest personaj monstruos care, aflat între două personaje, e întruchiparea unui duh neînduplecat: neputinţa lor de a iubi provoacă, fără îndoială, un soi de pasivitate latentă". "Consider că dramaturgia lui este cu mult înaintea timpului lui şi încet, încet vine momentul în care să recunoaştem că teatrul lui nu e absurd. E perfect realist. Noi suntem absurzi", subliniază Bleonţ. De ce tocmai "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", o piesă mai puţin cunoscută şi mai puţin "bătută"? "E o comedie psihologică legată de problemele cuplului. Acum i-a venit timpul. Acum cuplurile se ceartă un pic altfel. Pentru că femeile s-au mai educat, s-au mai emancipat, gândesc un pic altfel. Ne călcăm în picioare diferit. Piesa asta tocmai despre asta e", spune Andra Negulescu.
PE SCENĂ. Claudiu Bleonț și Nadine, la repetițiile pentru piesă
"Mi-era firesc şi nefiresc cu Bleonţ pe scenă. Pe o scenă din România. Soţ, soţie, alb, negru".
NADINE, actriţă
RAPORTARE
Elemente din prezentul nostru
Nadine povesteşte că la început a fost covârşită de comicul piesei, că în prima săptămână le lua mult timp să citească textul, deoarece era nevoie de pauze de râs după care cu greu se adunau.
"Era atât de jenant de comic!". Pe de altă parte, textul are anumite replici, care, din cauza acestei distribuţii, dobândesc conotaţii post-colonialiste care au încântat-o pe Marie-France Ionesco. Bleonţ rememorează remarca lui Nadine – "Sunt o sclavă modernă".
"Avem momente de grotesc", explică actriţa. Iar textul le aduce aminte de chestiuni ale zilei. "Comportamentul lor are părţi parcă din Irinel şi Monica Columbeanu", spune Bleonţ. "Şi din casa regală", adaugă Nadine.
"Mă simt şi deşteaptă, şi intelectuală, şi grotescă. Şi sunt şi soţia domnului, care e scriitor. E atât de mare textul, de profund", se entuziasmează Nadine. Cât despre interacţiunea dintre ei de pe scenă, Bleonţ o compară cu înfruntarea în coarne a doi bizoni, aşa cum se vede ea în documentarele "National Geographic". "Noi doi avem chimie!", susţine Nadine.
ELUCIDARE
Cine e cadavrul, ce legătură are cu "Frozen", piesa Madonnei, şi cum e Ionesco contemporan. Cei trei au lămurit toate aceste chestiuni
"Indicaţiile lui Ionesco sunt din 1954, dar textul e din 2012. Anul trecut mergeam pe stradă şi auzeam femei urlând la telefon replici din piesă. Nu ştiu dacă eu am ales «Amedeu» sau s-a ales pentru că era momentul să se facă", afirmă Andra Negulescu.
"Situaţia e absurdă, în condiţiile în care toate relaţiile noastre sunt absurde. Piesa e puţin diferită de ce a scris Ionesco. Are toate elementele de absurd şi toate elementele lui Ionesco, dar, peste toate astea, are ceva extrem de firesc şi de cotidian. Care în restul pieselor...", lasă puncte de suspensie regizoarea.
Totul pleacă de la o iubire moartă
"Să nu te apuci să scrii că Marius Urzică e cadavrul", mă avertizează Bleonţ. "Dar nu există rolul cadavrului! Cadavrul e o butaforie. Eu am zis că e căsătoria lor (a lui Amedeu şi a lui Mathilde –n.r.). Şi Marie-France Ionesco ne-a spus că acel cadavru e de fapt iubirea lor", precizează regizoarea. "Ne-a spus că e ce ascundem sub covor", subliniază Bleonţ.
PUNERE ÎN SCENĂ. Andra Negulescu, regizoarea piesei
Despre nevoia dragostei de a zbura
"Ce ascundem... De fapt, ce a plecat... Toate astea pleacă de la o iubire. Asta dispare, nu se ştie unde", susţine regizoarea Andra Negulescu care, de altminteri, găseşte şi o analogie insolită: "E ca în piesa Madonnei, «Frozen». «Love is a bird, she needs to fly (dragostea e o pasăre, are nevoie să zboare – n.r.)». Rămâne o pasăre frumoasă, care zboară de la unii la alţii. Dar noi rămânem cupluri, deşi pasărea a cam zburat de la noi. În piesa asta, ei o ţin închisă în colivie. Iar femeia, extrem de dornică de aventură, îi cere bărbatului să îi dea drumul păsării/ cadavrului. Cam asta e ideea", accentuează Andra Negulescu.
O colaborare de pe premise diferite
"La cam orice ar fi zis Bleonţ, eu aş fi zis da. Pentru că voiam să fiu pe scenă cu el. Voiam să-mi dea. Şi îmi tot dă, şi îmi tot dă", spune Nadine despre colegul ei. Care îi dă replica: "Şi tu îmi dai. De cum am auzit că va juca, mi-am zis: «gata, acum s-aud aplauzele»", spune Bleonţ.
"Eu îi respect munca făcută la «The Lee Strasberg Theatre & Film Institute » în SUA. Şcoală, nene! De acolo iese istoria cinemaului american. Au fost momente în care ea a început să povestească şi eu am rămas mucles", rememorează Bleonţ. El a făcut recent un workshop marca Jerzy Grotowski (1933 - 1999).
Metoda acestuia şi "method acting" practicat la şcoala Strasberg pornesc de la premise diametral opuse. Dar, spun actorii, cele două metode converg în acelaşi punct. Au chiar o glumă pe această temă, ruptă dintr-o întrebare a lui Nadine din primele zile de repetiţii, legată de motivaţia lui Mathilde, întrebare tipică pentru "method acting".
Acum se întreabă amândoi care e motivaţia legată de fiecare gest. "Primăria Slatina şi centrul cultural UNESCO ne sprijină. E un proiect mare, de 25 de oameni. Turneul ia startul pe 21 şi 22 februarie la Tulcea, urmând spectacole pe 27, 28 şi 29 la Bacău, Bârlad şi Focşani... Cinci luni ne concentrăm doar pe asta", explică Bleonţ.
Vor exista şi o conferinţă de presă şi o premieră la Bucureşti. Bugetul nu este însă complet. Textul piesei lui Eugene Ionesco este tradus de Vlad Russo şi Vlad Zografi, în varianta publicată de editura Humanitas.
Recomandările noastre
