– Să rămână în sală doar cei care au loc în bănci, a intervenit jandarmul responsabil cu supravegherea sălii.

– Și dacă ne strigă judecătorul ce facem? A întrebat o femeie.

– O să te cheme cineva înauntru, n-ai avocat? I-a replicat jardarmul.

– Am din oficiu, dar nu-l cunosc.

În cele din urmă, omul ordinii s-a lăsat păgubaș. Dacă vor să stea înghesuiți, n-au decât. El avea scaunul lui de pluș în dreapta procurorului, așa că puțin îi păsa de cei care erau în picioare. Grefiera face apelul într-un dosar :

 – Ilie Vasile.

– Prezent și asistat de avocat ales, răspunde o fată ce purta roba închisă până în gât.

– Panait Gigel.

 – Prezent și asistat de același avocat ca și primul.

– Ghimpe Vladimir.

– Prezent și asistat de apărător ales.

– Doamna avocat, dumneavoastră îi asistați pe toți cei trei inculpați, a întrebat-o grefiera.

– După cum am răspuns.

– Partea vătămată Dinte Iacob, continuă apelul.

– Prezent.

Din mulțime își face apariția un individ ce nu cântărea mai mult de șaizeci de kilograme, ținând în mână o carte de identitate pe care o tot îndoia. Se apropie de microfon și începe să vorbească:

– Doamna judecător, eu vreau bani. Eu nu mai sunt bărbat din cauza unor nemernici.

– Cine ești dumneata?

– Eu sunt Dinte.

– Cine?

Lumea în sală începe să râdă. Omul, stingherit, privește mulțimea și răspunde cu voce joasă: –

 Dinte, doamna judecător.

– Dinte Iacob, partea vătămată? Se dumirește președinta.

– Da, răspunde bărbatul, luminându-se la față.

 – Și ce doriți ? Așteptați ca doamna grefier să termine apelul în cauză.

 -Am terminat, intervine și grefiera în discuție.

– Unde sunt inculpații? Să poftească în față dacă sunt prezenți.

Din nou este rumoare printre oameni. Cei trei inculpați s-au ridicat din mulțime, zguduind pardoseala sub pașii lor. Erau niște namile pe care nu-ți doreai să le tulburi nici măcar cu un salut. Statura lor impunătoare restabilise liniștea printre justițiabilii care vociferaseră până atunci. Tavanul părea că le strivește creștetul, iar încăperea devenise neîncăpătoare pentru acești indivizi construiți din pachete de mușchi atent porționate și aranjate. Pantalonii mulați dezveleau niște glezne tatuate și impecabil epilate, iar brațele lor ar fi cuprins cu ușurință universul întreg.

Grefiera îi privea cu uimire și admirație. Avocata s-a apropiat de ei și le-a șoptit câteva cuvinte. Cu repeziciunea unor militari, inculpații și-au scos actele de identitate așteptând să fie identificați.

În timpul acesta, partea vătămată, Dinte Iacob, se îndepărtase din fața microfonului, apropiindu-se de jandarmul care își scobea unghiile nepăsător.

Inculpaților li s-au citit acuzațiile și li s-a cerut să declare dacă înțeleg să-și recunoască vinovăția sau doresc o judecată în fața judecătorilor.

Sunt nevinovat, a răspuns Ilie Vasile.

La fel s-au considerat Panait Gigel și Ghimpe Vladimir, dar privirea lor spunea altceva. Ce făcuseră acești bărbați și cum ajunseseră ei în fața unui judecător? Dacă ar fi să dăm crezare procurorilor, încercaseră să-l omoare pe vătămatul Dinte Iacob. De ce nu le reușise treaba asta? Răspunsul vă va face să zâmbiți: pentru că îl salvaseră trei neveste disperate.

Părăsim sala de judecată ca să înțelegeți mai bine ce s-a întâmplat. Vătămatul nostru, Dinte Iacob, era frizer de meserie. Își făcuse mâna pe cadavre, în perioada cât lucrase la o firmă de pompe funebre. Până într-o zi când o familie a refuzat să-și mai ia mortul acasă, nerecunoscându-l din pricina tunsorii. Frizerul a fost dat afară, dar nu s-a descurajat. Trăia într-o comună de la marginea Bucureștiului și a deschis o frizerie clandestină într-un garaj. Tundea pe-o bere și trei țigări.

Clienții lui erau, de cele mai multe ori, niște alcoolici cărora puțin le păsa dacă Dinte Iacob era sau nu priceput la treaba cu tunsul.

Într-o zi, vecina de la parter l-a rugat s-o radă pe ceafă. Cei drept îi cam tremurau mâinile de emoție. Și, cum se mișca Dinte pe lângă ea, vecina l-a atins în locuri unde n-ar fi trebuit să o facă. Frizerul a tresărit, iar briciul ascuțit a străpuns pielea femeii. În loc să țipe și să-l alunge, drăcoaica l-a ademenit cu vorbe dulci, după care l-a amențat că-i face plângere la poliție că a vătămat-o dacă nu simte să îi satisfacă plăcerile.

Acum sărmanul om ce era să facă? În viață ajungi uneori la o răscruce de drumuri și realizezi că tot ce ai făcut până atunci a fost complet greșit. Dacă ai sufiect curaj, apuci o altă cale, spărând că va fi cea bună. Fiz așa se întâmplase și cu Dinte Iacob. Vecina îi deschisese noi orizonturi. Sub pretextul că aranjează coafura doamnelor la domiciliu, Dinte Iacob punea bună rânduială în dorințele carnale ale nevestelor neglijate.

Poate o să mă întrebați cum o mână de om, numai piele și oase ar fi fost capabil de asemenea performanțe. Nimeni nu vă poate explica, pentru că minunile sunt făcute ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le cercetăm.

Numărul de telefon al eroului nostru era ascuns în telefoanele tuturor femeilor care aveau nevoie de coafor la domiciliu. Înfățișarea lui pricăjită, trupul firav care nu trăda nicidecum minunățiile cu care fusese înzestrat, bunătatea ce i se citea pe chip, erau garanții suficiente pentru ca orice bărbat să-și lase nevasta nesupravegheată. Așa se face că Dinte Iacob avea un portofoliu impresionant de cliente. Ghinionul a făcut să-i cadă cu tronc trei femei care nu erau altele decât soțiile inculpaților de la început.

 – Dințișor, ești o minune la casa omului, îl alintau nevestele.

Dințișor mânca la masă cu trei soți înșelați, iar bărbația creștea în el cât un munte.

– Băi, Măsea stricată, îl tachina inculpatul Ghimpe Vladimir, tu ești din ăla de îi plac bărbații? Că eu așa am auzit.

Dinte Iacob și-a făcut cruce și a sărit ca ars:

– Ferească sfântul. Nu există femeie pe care să nu pot avea.

Bărbații au râs de el cu poftă, dar nevestele aveau noduri mari în gât.

– Uite-l cum se laudă. Băi, roabă de oase, ce știi tu despre femei? l-a întrebat Ilie Vasile.

– Stiu mai multe decât știi tu. S-a supărat frizerul. Ai grijă cum vorbești cu mine, că poate te fac de râs la oameni că ai doar un testicul.

 Ilie Vasile s-a roșit la față, i-a aruncat o privire tăioasă nevesti-sii și s-a repezit să-l lovească pe Dinte Iacob.

– Cine ți-a spus minciuna asta?

– Nimeni, am inventat și eu, a răspuns frizerul, realizând că făcuse o gafă.

Cel de-al treilea bărbat privise toată scena fără să intervină, dar simțea că e momentul să vorbească :

– Bă, Dinte, tu te culci cu nevestele noastre?

Se așternuse liniștea. Femeile căutau disperate o ieșire.

– Și cu toate o dată și separat.

 Omul fusese sincer. La urma urmei era sătul de atâtea umilințe. Bărbații ăștia plini de steroizi și mușchi erau jalnici la capitolul bărbăție.

 – Nevasta ta, Ilie, are sânul stâng mai mic și nu-i place să i-l ating. A ta Gigele are o aluniță sub buric în formă de pară. Ție, Vladimire, ce să-ți spun? Ai nevoie de pastile și nici așa nu faci mare lucru.

– Taci,mă, din gură că te strivesc ca pe un gândac.

Cei trei bărbați nu se hotărau pe cine să omoare mai întâi – nevestele sau frizerul. Indeciși și nervoși au început să lovească la întâmplare.

 – Fugi, Dințișor, e ușa descuiată, a strigat una dintre femei.

Atât i-a trebuit să audă. Când era cu mâna pe clanță o vază zburătoare i-a spintecat țeasta. Șase luni a zăcut în comă. Agresorii au fost arestați preventiv aproape un an de zile. Timp suficient pentru ca nevestele să se vindece și să fie iertate. Dosarul penal mergea mai departe și, o dată cu vindecarea dui Dinte Iacob acuzațiile de posibil omor s-au transformat într-o tentativă.

Inculpații au răsuflat ușurați dar, după ce frizerul a povestit toate cele întâmplate, toată lumea și-ar fi dorit să fi rămas mort. Cei trei inculpați trebuiau să îndure umilința și batjocura anchetatorilor care aflaseră adevăratul motiv al scandalului. Până la acel moment nimeni nu suflase o vorbă despre faptele lui Dinte Iacob.

Frizerul cerea dreptate și mulți bani. În urma loviturilor, performanțele lui încetaseră.

– E doar un șoc posttraumatic, îl liniștiseră doctorii.

– Am văzut că cereți daune morale de un milion de euro, l-a întrebat judecătoarea uimită.

– Da, doamnă președinte. Prestigiul meu a avut de suferit în urma loviturii de la cap.

– Adică nu mai puteți tunde?

 – Ce tund, doamna judecător? Cealaltă activitate a mea a murit.

– Adică?

 – Prestam activități de gigolo, voi aduce martore care să demonstreze acest lucru.

– Martore femei care să spună ce? Că vă plăteau pentru sex?

– Doamna președinte, mă implicam și emoțional. Efectiv dădeam tot din mine când eram cu o femeie.

 – Sunt convinsă. Haideți să ne limităm la latura civilă. Vreți ca inculpații să vă plătească un milion de euro?

– Un milion fiecare.

Va urma