O localitate banală, pe cale să învingă Pipera clanului Becali, se pregăteşte pentru cel mai mare eveniment: B’ESTFEST. Pe izlazul comunal sunt aşteptaţi peste 10.000 de rockeri.

În urmă cu 20 de ani, pe şoseaua care taie în două Tunariul, trebuia să faci slalom printre vaci şi să te fereşti de căruţe. Dacă îţi făceai pantofii, îţi luai adio de la lustru după nici câţiva paşi, aşa de mare era colbul de pe uliţele cu macadam. Azi, abia de-ţi faci loc printre BMW-uri, Audi-uri, Mercedesuri şi alte maşini de lux parcate pe străzile proaspăt asfaltate. Printre casele tunărenilor şi-au făcut loc reşedinţe impozante, ca în suburbiile marilor metropole ale lumii civilizate. Dar nu ca în haosul imobiliar din Pipera, unde viloaiele stau îngrămădite una peste alta şi n-ai loc să-ţi baţi soacra, de mirosul sarmalelor din vecini.

Mai nou, pe lângă boom-ul imobiliar, care i-a îmbogăţit pe localnici, peste Tunari a mai dat norocul o dată. B’ESTFEST Summer Camp 2011 se va desfăşura în weekend-ul ce vine, pe izlazul de la marginea comunei. Pentru trei zile, rockerii şi raperii vor lua locul boilor şi oilor. Un fel de Woodstock autohton.

Bătrâna şi festivalul

La zece dimineaţa, fix în centrul Tunariului, o mamaie udă florile plantate de primărie cu o stropitoare. Are grijă să nu stropească X6-ul alb de lângă rigolă. Întrebată dacă are emoţii la întâlnirea din weekend cu Mika, Skunk Anansie, Şue Paparude sau cu Omul cu Şobolani, femeia face ochii cât cepele şi-şi face cruce. "Festivalu’, mamaie!", vine lămurirea. "Aaaa! Să vină mamă, că am de închiriat!", se luminează bătrâna la faţă.

Puţuri pentru duşuri

Primarul din Tunari, Grigore Coţe, spune că i-a încurajat pe oameni să închirieze camere sau case pentru spectatori: "Organizatorii B’ESTFEST au vrut un loc mai rustic, lângă o apă şi în apropierea Bucureştiului. Cu mijloace de transport şi în vecinătatea aeroportului Henri Coandă. Ei ne-au contactat".

Vor fi peste zece mii de oameni la festival şi primăria a pus la dispoziţie 24 de hectare, din islazul localităţii, pentru camparea cu corturi şi rulote. S-au adus sute de WC-uri ecologice şi s-au săpat trei puţuri cu apă pentru duşuri. Edilul e mulţumit: "Puţurile n-au cum să le ia şi ne vor rămâne nouă!". Unde pui că 20% din încasările de pe bilete vor ajunge la bugetul primăriei.

Al doilea Nord. După Pipera

Grigore Coţe, primarul de Tunari, e un om mândru. Vorbeşte de isprăvile sale mai ceva ca Sorin Oprescu în Bucureşti: "În ultimul timp, au început oamenii să-şi dea seama de adevărata faţă a comunei Tunari. Fug din Capitală şi se stabilesc aici, în Nord. S-a terminat cu avantajul buletinului de Bucureşti!". Îi ţine isonul Dan Tătaru, secretarul primăriei: "E la opt kilometri de Bucureşti şi la cinşpe de kilometru 0, din Piaţa Sfântu’ Gheorghe!".

Comuna e traversată de două artere judeţene importante. "Prima face legătura între Otopeni şi Ştefăneşti şi, a doua, e şoseaua Bucureşti-Pipera-Tunari- Baloteşti", trasează primarul, cu mâinile prin aer, traseul celor două drumuri judeţene, ce se leagă de DN1 şi viitoarea autostradă Bucureşti-Ploieşti.

Pământul, de trei ori mai ieftin ca în Pipera

Grigore Coţe a fost CTC-ist până în ’89. După aia s-a băgat în administraţia publică, de unde n-a mai ieşit. A fost consilier local, viceprimar de două ori şi, din 2008, s-a ales primar. "Pipera e mai scumpă, da’ mai înghesuită de trei ori ca Tunariul! După ce cumpără omu’ acolo, îi pare rău că nu s-a mutat la noi...", spune edilul tunărean.

În ’90, comuna avea 3.400 de locuitori, în 2000 - peste 3.800 şi, în prezent, are 4.200. "Cu tot cu cei fără buletin suntem 7.000 şi cred că, în doi-trei ani, vom avea tot atâţia cu carte de identitate şi, în total, vom depăşi zece mii!", estimează edilul Coţe. În ’90, nu erau decât străzi pietruite, apa curentă era un simplu deziderat, la WC mergeai în fundul curţii şi cea mai înaltă clădire avea două nivele: "Lumea ori făcea naveta la Bucureşti, ori culegea ce punea prin gospodărie. Acum e asfalt peste tot, gaze sunt pentru cine vrea şi, de pe 1 august, începe programul de apă-canalizare".

Noroc cu investitorii

Înainte de criză, bugetul comunei era de 180 de milioane de lei. Acum a scăzut la 110. Tunărenii au noroc cu marii investitori care aduc sume uriaşe în visteria primăriei: Rehau, Terra, Parmalat etc. "E şi meritul fostului primar, Alexandru Anica... El a adus mulţi investitori!", zice edilul tunărean. Nu-i plac comparaţiile cu mai celebrii şi bogaţii pipereni. Însă se laudă că, în Tunari, legea construc ţiilor e respectată. 70 de euro costă un metru pătrat de pământ, intravilan şi cu utilităţi în Tunari. La Pipera, metrul pătrat e între 200 şi 300 de euro "Tunariu’ s-a numit Tighina, pe la 1600... Apoi, pe la 1800... sau cam aşa... i-au zis Tunari" GRIGORE COŢE, primarul comunei Tunari

CUVIOŞII

Concurenţa lui Pandele

Comuna se pregăteşte pentru viitorii ei cetăţeni cu buletin de Tunari. Are o şcoală cu grădiniţă, cu 500 de elevi, supermarket, o piaţă modernă, o bază sportivă şi un dispensar cu patru medici, din care doi stomatologi, un pediatru şi un generalist.

Edilul e mândru şi de ultima sa achiziţie: "Primăria a cumpărat un conac, construit în stil brâncovenesc de familia Calimachi, pe care îl renovăm şi îl facem grădiniţă cu orar prelungit. Capacitatea e de 60 de locuri".

La anul, tunărenii vor avea salvare şi maşină de pompieri proprii. Grigore Coţe stă la poză lângă fântâna arteziană din parcul comunei. În spate începe tarlaua şi în stânga se vede o biserică: "Am ctitorit-o io şi părintele Marcel!", îi face concurenţă Coţe de Tunari, catedralei lui Pandele de Voluntari.

Lângă primărie, fix la drumul principal, sunt două blocuri prăpădite, cu un cat. Oftează: "N-am putut să le reabilitez anu’ ăsta..". BUCURIE. Noul parc din Tunari e asaltat de copii FOTO: VLAD STĂNESCU