Evenimentul Zilei > Actualitate > Povestea incredibilă a românului care zboară de 20 de ani. Toma – inimă de leu. Şi viaţă de şoim
Povestea incredibilă a românului care zboară de 20 de ani. Toma – inimă de leu. Şi viaţă de şoim

Povestea incredibilă a românului care zboară de 20 de ani. Toma – inimă de leu. Şi viaţă de şoim

I se spune omul Duracell. E unul dintre cei mai rezistenţi români. Şi sigur printre cei mai inimoşi.

"O viaţă între pereţi mă deprimă", spune Toma Coconea, oarecum mândru că nu trebuie să se supună acestei corvoade. Are 35 de ani, dintre care ultimii 20 i-a trăit alături de zbor. Probabil în alte vieţi – dacă există aşa ceva – a fost o pasăre, însă cert e că deseori se poartă ca una. Şi e strigat ca atare, prietenii l-au poreclit "Şoimul".

Şoimul din Parâng, de 20 de ani în zbor

"De la prima încercare, de la primul zbor am ştiut că asta vreau să fac toată viaţa mea", îşi aminteşte bărbatul. Era un puştan pe atunci, avea 15 ani şi îşi împlinise deja visul: zbura. Aşa că a trebuit să dezvolte alte şi alte vise, şi odată cu ele să se dezvolte şi el. Însă toate visele se raportau la primul: trebuia să zboare.

Aşa că atunci când compania Red Bull a anunţat că va organiza unul dintre cele mai dure concursuri de aventură din lume, pe Toma au început să îl ardă tălpile. Se întâmpla în 2003, când el avea deja sute de ore de zbor în muntele său de suflet, cum îi spune şi acum Parângului, chiar dacă a survolat cu ochii şi trupul Alpii de atâtea ori. Însă peste Parâng a zburat prima dată, ştie fiecare bucăţică din muntele acesta, ştie chiar şi ce s-a schimbat de-a lungul anilor în acest munte. Şi mai ştie că Parângul i-a dăruit viaţa care îi place: cea în inima naturii.

Omul Duracell aleargă 25 km şi pluteşte zilnic

De când se antrenează şi participă la Red Bull X-Alps, programul său este unul care te sperie de-a dreptul. Chiar şi un maratonist l-ar privi cu apreciere pe Tomi. În fiecare zi, "Leul Tomi" – aşa cum îi spune colegul Daniel Pisică – aleargă 25 de kilometri pe zi. Şi, deşi nu pare, are timp şi mai ales forţă şi pentru un zbor cross-country. Aici îşi intră în rol "Şoimul" Tomi. Însă zborul îl relaxează, e ca şi cum timpul petrecut în aer nu s-ar adăuga la orele de oboseală, ci ar da ceasul trupului înapoi.

Omul Duracell e propulsat nu numai de muşchi, bateria umană are nevoie şi de voinţă. Iar, în omul acesta, natura a îndesat snopuri de ambiţie. La una dintre ediţiile trecute a slăbit 14 kilograme în tot atâtea zile de concurs, din dorinţa lui, uneori prea avântată, de a fi primul. Să fie primul nu a reuşit însă nici acum, în 2011, iar aceasta se vede pe faţa lui. Şi-a egalat performanţa din 2007, când a fost al doilea.

Cel mai greu loc doi

Are mina unui om mulţumit de ce a realizat, dar nu fericit deplin. Ştie că a făcut tot ce i-a stat în putinţă, că o alegere cu ghinion l-a împiedicat să încheie primul traseul peste Alpi de la Salzburg la Monaco. A fost pură soartă: în a cincea zi, era umăr la umăr cu elveţianul Maurer, cel care avea să câştige competiţia. Numai că elveţianul a preferat să parcurgă un traseu spre nord, în timp ce Tomi a pornit spre sud. Maurer a prins o zi perfectă de zbor şi a luat avans. În ziua când putea recupera distanţa printr-un zbor, vremea i s-a împotrivit lui Tomi.

A mers 1.000 de kilometri cu glezna umflată

N-a recunoscut niciun moment că are glezna umflată, că suferise o entorsă. Se temea că doctorul o să îl forţeze să renunţe. Nici acum, la întâlnirea cu jurnaliştii, nu a spus-o, cred că i s-ar fi părut o laudă, iar el e un tip modest, genul de om de munte căruia nu îi place să vorbească prea mult. Însă cel care l-a asistat în competiţie, Daniel Pisică, povesteşte cum Tomi s-a accidentat înainte de competiţie, când a încercat să aterizeze pe un teren de tenis şi nu a văzut un cablu de oţel. A făcut o manevră specială, de evitare a cablului, dar asta a însemnat şi o cădere în gol de la 6-7 metri.

În loc să renunţe, a preferat să meargă mai departe. Va merge mai departe şi cu antrenamentul. Din nou zile cu minimum 25 de kilometri alergaţi, din nou zbor printre şoimi. Şi din nou Red Bull X-Alps, peste doi ani. Se şi vede ca japonezul Kaoru Osigawa, un nene de 50 de ani care îi e adversar în Alpi.

"După primul zbor cu parapanta, ştiam că nu voi mai putea sta cu picioarele pe pământ fără să mă gândesc la un alt zbor.“

TOMA COCONEA, instructor de parapantă şi sportiv


RĂSPLATĂ. În zbor, Toma are parte de privelişti ascunse altora, cum este şi aceasta, din Alpi

AMBIŢIE

Obligat să doarmă cinci ore. El ar fi mers întruna

Înainte de competiţie, într-un antrenament pe muntele Matterhorn, un vârf de 4.478 de metri din Alpi, Tomi a fost prins sub zăpadă, în urma unei avalanşe. A urmat o alunecare de 500 de metri. Şi o rană urâtă la mâna stângă. Cu "glezna de elefant" pe care colegul Pisică încerca să o oblojească, Tomi a mers 1.000 de kilometri. Cu mâna lovită, a tras de frâiele parapantei pentru 800 de kilometri de zbor. Somnul? Regulamentul îl obliga să pună capul pe pernă între 23 şi 4. "În alţi ani, nu era regula asta. Şi foloseam şi timpul acela", spune Toma. Durerea oricum era "omniprezentă", îşi aminteşte Daniel Pisică, în timp ce Toma descrie aventura simplu: "Două săptămâni ţi se par o viaţă". Însă, pentru el, o viaţă frumoasă: e mereu în munte, zboară alături de şoimi şi vede sub el gheţari uriaşi ori turme de căprioare.



PLĂCERE. Toma Coconea priveşte munţii de sus. Parapanta îl poartă de pe o culme pe alta în câteva minute
FOTOGRAFII: RED BULL

DESTIN

La patru ani după ce medicii îl anunţau că îi vor amputa un picior, Tomi salva o viaţă cu parapanta lui

Fără îndoială, nu puţini oameni din Petroşani l-au considerat un nebun. Chiar dacă unul frumos. În România, lupta omului cu propriile limite e încă greu de acceptat, dacă nu e chiar neînţeleasă.

A fugit din spital, de doctorii incompetenţi

În 1999, lupta lui Toma ar fi luat sfârşit, dacă tânărul de 23 de ani – câţi avea Toma atunci – nu şi-ar fi luat soarta în mâini. După un accident, un grup de medici incompetenţi a decis că singura soluţie este amputarea piciorului stâng al lui Toma Coconea. Când vestea i-a ajuns la urechi, Toma nu a stat mult timp pe gânduri. A privit atent în jur şi a fugit din spital.

Ulterior, se dovedise că erau şi alte soluţii pentru piciorul său. Un picior care are mai mulţi kilometri la activ decât avem unii la bordul maşinilor. Şi nu e o afirmaţie exagerată. Frumosul nebun din Petroşani îşi continua aventura, iar lumea îşi dădea seama cine e cu adevărat tipul cu parapanta în 2003, când numele lui Tomi a făcut un scurt tur de mapamond. În acel an, în timp ce se antrena pentru X-Alps, Toma a salvat o viaţă. Se întâmpla unde altundeva decât în Parâng, unde o tânără turistă căzuse într-o prăpastie, iar rănile la cap necesitau îngrijire rapidă.

Zbor spre viaţă

Salvamontiştii ştiau asta, cum şi Toma realiza situaţia. Pe jos, le-ar fi luat ore să ducă tânără la bază. Însă Toma avea parapanta la el. Transformată într-o ambulanţă, parapanta i-a condus pe Toma şi victimă direct în curtea Spitalului de Urgenţă din Petroşani, după vreo 20-30 de minute de zbor prin vânt şi ger năprasnic. Tânăra a scăpat cu viaţă, iar Tomi a câştigat aprecierea oamenilor. Doctorii, cel puţin, au fost uluiţi. A fost şi o încercare de includere a zborului în Cartea Recordurilor. "Nu a intrat, dar nu conta asta aşa de mult. Important a fost că am salvat o viaţă", spune Toma.

STIL DE VIAŢĂ

Patul matrimonial din dubiţă, mâncarea la ceaun şi rulota din Rîmetea

Are exact stilul de viaţă pe care şi-l doreşte, nu ar schimba nimic în viaţa lui. Antrenamentele pentru Red Bull X-Alps îl fac să parcurgă ţara în lung şi-n lat, în căutarea de locuri potrivite pentru zbor. Aşa că, dacă se întâmplă să vedeţi un bărbat pletos care aleargă cu un rucsac de munte în spinare kilometri şi ore în şir, întrebaţi-l de ce o face? Dacă vă va răspunde că asta e viaţa lui, că asta îi place, atunci sigur e Tomi Coconea. Visează să facă asta până la bătrâneţe, nu s-ar vedea separat de bocancii săi şi de parapantă.

Are prieteni în toată ţara

Merge deseori la Rîmetea, un sat de la poalele Apusenilor. În 2005, şi-a cumpărat o maşină potrivită pentru drumurile prin ţară – o dubiţă. Şi-a construit singur un pat, l-a gândit special să încapă în spate. E unul de lemn, dar Toma e tare mulţumit de el. "Mi se pare foarte relaxant, e ca un pat matrimonial pentru mine", glumeşte el. E pentru el şi iubita lui. Merg împreună spre rulota pe care o au la Rîmetea, cocoţată pe un deal. "E o rulotă drăguţă, cu o bucătărie, în care gătesc înainte de antrenamente", spune Toma. Găteşte împreună cu iubita – e drept, el e bun cel mult la tăiat cartofii. Ceaunul e nelipsit din bagaj. Tot nelipsit e şi focul de tabără.

Are prieteni prin toată ţara. Când merge pe undeva să zboare îi sună şi, seara, chitările se aud pe lângă scânteile care se înalţă în negura nopţii de munte. Se bucură de serile acestea, chiar dacă în ziua care tocmai se încheie a alergat zeci de kilometri, uneori antrenamentul durează chiar şi 10 ore. Secretul puterii lui? "Cât te antrenezi să gândeşti pozitiv şi să îţi placă cu adevărat ceea ce faci", spune el. Ajută şi dragostea, chiar mult.
La X-Alps, a fost însoţit pentru prima dată de iubită. În fuga spre Monaco, camerele fotografilor au surprins şi un moment de dragoste. Iubita, cu tricolorul în mână, îl sărută pe Tomi. E un sărut scurt, dar Toma devine rapid zâmbitor şi continuă drumul. Nu numai până la Monaco. E un drum pe care vrea să meargă până la bătrâneţe.

PRINTRE PRIETENI. După o alergare de zeci de kilometri, Toma poate încă
petrece cu prietenii. Doar e omul Duracell

HOBBY

Zborul cu parapanta, un sport "sigur"

"Parapanta este un sport periculos numai dacă faci ceva extrem, în rest este ceva foarte sigur", spune Toma, care ar vrea să vadă mai mulţi români bucurându-se de priveliştile pe care ţi le oferă un zbor prin munţi. În state alpine ca Austria, Franţa sau Elveţia vezi destul de des parapantişti, printre ei fiind şi persoane în vârstă. Asta pentru că "nu necesită un efort foarte mare, şi oferă o senzaţie extraordinară", descrie "şoimul" Coconea.

Un curs de iniţiere în zborul cu parapanta, care conţine 40 de ore de pregătire teoretică şi 20 de ore de zbor, costă între 300 şi 500 de euro. Veţi efectua peste 150 de zboruri asistate, pentru că, după “şcoală", va trebui să vă prezentaţi la examenul de obţinere a licenţei de zbor. După permis, vă puteţi gândi să vă cumpăraţi o parapantă, cu preţuri ce pornesc de la 2.000 de euro. Se poate însă să zburaţi cu un parapantist, fără a avea nevoie de brevet. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre zborul cu parapanta există un site dedicat, www.parapanta.net.

PREGĂTIRE. Toma îşi pregăteşte GPS-ul de zbor pentru concurs

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.