Dacă nu creează mărci proprii convingătoare, care să atragă clienţi, industria de profil din România ar putea muri odată cu mutarea lohnului spre est.

Românii se îmbracă de la francezi, spanioli, italieni sau englezi - etichetele care apar discret de sub hainele românilor sună oricum, doar româneşte nu. Asta deşi, în unele cazuri, articolele sunt produse la noi. Industria textilă românească se bazează aproape exclusiv pe lohn, un sistem aflat acum pe cale de dispariţie, proces accelerat şi de apariţia crizei. Dovadă că, numai în ultimii doi ani, numărul angajaţilor a scăzut la jumătate, de la 750.000 de persoane la 350.000.

Trendul marilor retaileri este migraţia spre est - Next, H&M, şi alţii descoperă acum mirajul Bangladesch-ului, al Vietnamului şi al Taiwanului. În replică, fabricile româneşti îşi reduc capacităţile de producţie. „Chiar şi mărcile româneşti au tot nume străine”

Reprezentanţii industriei româneşti spun că principala soluţie ar fi folosirea fondurilor europene disponibile pentru şcolarizarea personalului, în vederea calificării.

„Consumatorul român n-are încredere în produsele noastre, atât din cauza percepţiei, cât şi a calităţii care nu este întotdeauna cea mai bună”, a declarat ieri, în cadrul Forumului industriilor produselor de consum, senatorul Sorina Plăcintă, proprietar al unei fabrici de textile.

Potrivit acesteia, până în 2012, România are la dispoziţie fonduri UE de 600 de milioane de euro. Anul trecut însă, din cele 538 de milioane de euro disponibile, au fost cheltuite numai 15 milioane. Specialiştii străini consideră însă că singura şansă a produselor de îmbrăcăminte şi încălţăminte „made in Romania” este personalizarea şi promovarea.

„Lohn-ul nu mai este de viitor. În paralel, românii ar trebui să dezvolte o strategie de marketing axată pe crearea mărcilor româneşti. Nu înţeleg de ce şi mărcile de aici, cu produse care au succes, poartă tot nume străine”, a spus Klaus Stange, preşedintele Asociaţiei Germane de Retail pentru Textile şi Accesorii.

În Germania, producţia a ieşit demult din ţară. Industria este însă reprezentată de creativitate şi distribuţie, domenii în care sunt nevoite să se reprofileze, mai devreme sau mai târziu, toate ţările europene. „Românii nu ştiu să-şi vândă marfa”- asta au remarcat şi francezii.

Rene Mardellat, coordonatorul cooperării fran coromâne în vederea specializării personalului din domeniu, consideră că la noi nu există un concept coerent, de creare şi vânzare a unui produs - bine ambalat şi util în acelaşi timp. „De cele mai multe ori, produsele nu sunt conforme cu aşteptările pieţei”, a remarcat Mardellart. MUTARE

Secuiana în Egipt

Extinderea în zone mai sărace, unde producţia e mai ieftină, a început să-i atragă şi pe producătorii români. Ultimul exemplu este fabrica de textile Secuiana, din municipiul covăsnean Tg. Secuiesc. Reprezentanţii acesteia au afirmat că linia externă de producţie va fi mutată în Egipt. Acolo vor plăti mai puţin nu doar pentru forţa de muncă, ci şi pentru unele utilităţi, cum este energia electrică. În total, vor fi trimise în Egipt peste 100 de maşini din parcul care acum e nefolosit.