Procedeul se face pe timp uscat, mai ales după-amiaza.
Recoltarea şi conservarea seminţelor din propria grădină nu te costă nimic şi este calea cea mai uşoară pentru a avea în fiecare an o grădină plină de flori. De ce să nu profiţi de darurile naturii? Sunt seminţe pe care le poţi recolta şi seminţe pentru care natura face treaba în locul tău, căci multe plante anuale, aromatice şi bianuale se reînsămânţează singure (gălbenelele, floarea de piatră). Cum procedezi Simţul de observaţie trebuie să te ghideze. Plimbările în grădină vor fi şi un bun exerciţiu pentru a observa seminţele. În scurt timp, te vei obişnui, iar descoperirea lor va deveni un lucru simplu. Vei vedea că circa 95% din plante te „anunţă“ destul de vizibil că seminţele sunt gata pentru a fi culese. Pentru seminţe ai nevoie de pungi mici de hârtie. Notează pe ele specia şi data când le-ai recoltat.
Acestea sunt importante, deoarece unele seminţe seamănă între ele, dar şi pentru că pe unele le poţi păstra doar o perioadă scurtă. Nu există un stil anume, tehnica fiind foarte uşoară, majoritatea semin- ţelor recoltându-se cu mâna. Totul depinde de speciile de plante. Scopul este să recoltezi doar seminţele mature, bine uscate. Seminţele necoapte îşi pierd din vitalitate şi vor da plante slabe, uşor atacate de boli.
Recoltarea se face pe cât posibil pe timp uscat, mai ales după-amiaza, cele recoltate pe timp umed putând mucegăi. Când capsulele încep să se brunifice, rupe-le de la bază deasupra unei coli sau pungi de hârtie şi scutură-le până cad seminţele. Pungile pot fi păstrate într-o încăpere ventilată şi uscată.
La unele plante, fructele se deschid la coacerea seminţelor foarte uşor, eliberându-le (Impatiens, Viola), de aceea seminţele se recoltează când sunt aproape coapte şi se lasă încă o perioadă de timp în fruct pentru a-şi termina maturarea. Anumite seminţe se coc simultan, recoltatul având loc o singură dată (Alyssum, Lobelia, Delphinium), pe când la alte specii se coc treptat, recoltatul făcându-se în mai multe etape.
Astfel, la lupin, salvie, petunie şi verbena, se recoltează ramurile pe rând, pe măsura coacerii. Anumite plante sunt mai dificile deoarece fructele coapte crapă uşor şi seminţele se împrăştie. Acest lucru se întâmplă la macul galben, floarea de piatră şi la panseluţe. Cum şi cât le păstrezi Majoritatea seminţelor se păstrează la temperatura camerei, într-o încăpere uscată şi întunecoasă. Dacă prevezi că le vei păstra mai mult de un an, aşază seminţele într-un borcan şi pune-le în frigider, dar pentru a împiedica pă- trunderea umidităţii confecţionează un mic săculeţ cu lapte praf şi aşază-l deasupra seminţelor.
Laptele praf are capacitatea de a absorbi umiditatea ce ar dăuna seminţelor. Majoritatea seminţ elor pot fi păstrate în acest mod timp de doi-trei ani. Multe specii de plante au seminţe ce pot fi păstrate doi-cinci ani (regina nopţii, petunia, cârciumăresele îşi păstrează capacitatea de germinare 4 ani). Altele însă nu au puterea să germineze decât o scurtă perioadă de timp, de numai câteva luni sau săptămâni (omagul, genţiana, panseluţele, asparagusul).
Acestea trebuie semănate la scurt timp după recoltare. Se întâmplă uneori ca seminţele cu tegumentul tare, deşi de bună calitate, să germineze foarte greu sau chiar deloc. Astfel, unul din tratamentele care se aplică este umectarea, ce constă în ţinerea seminţelor câteva ore în apă călduţă, până la apariţia unei spume deasupra apei.
Recomandările noastre
