Şoferii ("conservarii") şi motocicliştii ("donatorii de organe") se acuză reciproc de nerespectarea regulilor în trafic. Numărul evenimentelor rutiere creşte de la an la an.

Motociclişti fără oase rupte sau fără prieteni morţi se găsesc la fel de rar precum floarea de colţ. De cele mai multe ori, motocicliştii mor în accidente pentru că nu sunt observaţi, fie din cauza lor, fie din cauza celorlalţ i participanţi la trafic. Aşa porneşte disputa dintre şoferi („conservari“) şi motociclişti („donatori de organe“).

Primii acuză categoria celor pe două roţi de teribilism şi inconştienţă. La rândul lor, motocicliş tii îi învinuiesc de nesimţire şi lipsă de atenţie pe adepţii ma- şinilor. Statisticile nu descurcă situaţia.

În primele şapte luni ale lui 2008, în toată ţara s-au produs 1.829 de accidente în care au fost implicate „motoare“, soldate cu 102 de morţi şi 2.009 de răniţi. O împărţire simplă arată că, zilnic, au fost răniţi în accidente 9 motociclişti. Tot statistica arată că de peste 46% dintre evenimente se fac vinovaţi motocicliştii.

Discuţii aprinse pe internet

Un grup de motociclişti cu initiaţivă a postat pe YouTube un clip intitulat „Însă tu nu m-ai văzut“. Actorii, motociclişti care au pierdut, în accidente, semeni de-ai lor, privesc în camera de filmat şi aruncă vina asupra conducă torilor auto care ignoră motoarele în trafic. Câteva replici: „Team auzit vorbind despre cât de gă- lăgioase sunt motocicletele noastre, dar tu nu m-ai auzit şi nu mai văzut când ai schimbat CD-ul în maşină şi ai intrat pe banda mea, în mine“ sau „Eu am murit în ziua în care tu nu m-ai văzut“.

Protestele automobiliştilor (postate drept comentarii la clipul difuzat) înclină balanţa spre echilibru: „Dar eu l-am văzut pe ăla care a pornit pe roata din spate de la stop şi până a schimbat a treia nu a pus-o pe cea din faţă pe asfalt. L-am văzut şi pe cel care nu mi-a dat prioritate la o trecere de pietoni pentru că avea 100 la oră şi n-ar fi putut opri. L-am văzut şi pe cel care îşi purta gagica în spate fără cască, în tricou şi şlapi“.

Dincolo de disputa din stradă, la fiecare accident în care un motociclist îşi rupe oasele, statisticile arată că e mult mai periculos să ai acceleraţia la ghidon decât la podea. De la an la an, numărul accidentelor în care sunt implicaţi motociclişti e tot mai mare.

Bilanţ tragic

În 2008, la nivel naţional s-au înregistrat 1.829 de accidente în care au fost implicate „motoare“, soldate cu 102 de morţi, 571 de răniţi grav şi 1.438 răniţi uşor.

În Capitală, primele 6 luni ale anului au adus 491 de accidente în care au fost implicate motociclete (227), motoscutere (49) şi mopede (215). Cele 491 de evenimente reprezintă 20 de procente din totalul accidentelor rutiere grave în Bucureşti. Comparativ cu anul trecut, numărul accidentelor cu motociclişti a crescut cu 38%, însă cel al decedaţilor a scăzut de la 17 la 6. Vinovaţii, o spune tot statistica, sunt în proporţie de 46,4% conducătorii de motociclete, motoscutere şi mopede, restul vinei împărţindu-se între conducători auto şi pietoni.

Susţinând cifrele, purtătorul de cuvânt al Brigăzii de Poliţie Rutieră a Capitalei, Constantin Stroescu, spune: „Ceilalţi participanţi la trafic încă nu s-au obişnuit cu motocicliştii şi nu-i respectă“. Vinovate se mai fac, în opinia sa, gropile de pe străzi, lipsa de experienţă a unor motociclişti şi teribilismul unora care îşi iau „motoare“ dintre cele mai puternice, care ating suta de kilometri în 3 secunde.

Motocicliştii: „Noi fluidizăm traficul“

Cineva scrie pe blogul său că motocicliştii sunt „adorabili“, deoarece conduc după propriile reguli. „Nu îmi amintesc să fi văzut măcar o singură dată un motociclist care să stea pe bandă. Ei se bagă, sar de pe o bandă pe alta sau, mai exact, de pe o dungă pe alta. Noi circulăm pe benzi, ei pe dungi, fie ele continue sau întrerupte, fie că delimitează sensurile de circulaţ ie sau benzi de pe acelaşi sens.“

Dana Purgaru, chopperiţă din tată-n fiică şi unul dintre fondatorii Asociaţiei Motocicliştilor din România, infirmă: „În trafic, motociclistul îşi păstrează banda. E adevărat că la stop ne strecurăm printre maşini şi în felul acesta fluidizăm şi traficul“.

Bloggerul atacă din nou: „Fac un zgomot îngrozitor. Nu pot să explic ce senzaţie extraordinară este când nopatea, la 2.00-3.00, când tocmai am reuşit să închid un ochi după ce m-am chinuit toată seara din cauza căldurii, vreo 3-4 motociclişti cu motoarele turate la maximum fac curse pe bulevard“.

Dana îşi recunoaşte câţiva prieteni în povestea „conservarului“, dar ştie cât de important este ca motocicleta să se audă şi ziua, când cel din maşină ascultă muzică şi uită să privească în retrovizoare.

„Unii aleg să-şi modifice toba“

„Problema zgomotului este reglementată oricum de legislaţie. Poliţiştii trebuie să oprească în trafic motoarele care fac un zgomot prea puternic. Unii motociclişti aleg să-şi modifice toba pentru a deveni mai zgomotoasă şi a fi auziţi în trafic“, spune ea. Altcineva, tot pe net, afirmă: „Urăsc motocicliştii şi viteza lor inconştientă pe străzile oraşului. Camionagiii şi motocicliş tii au în comun rânjetul arogant, care pentru o fracţiune de secundă, în timp ce încerci să te uiţi mustrător la manevrele lor impertinente, ţi-l aruncă de parcă ţi-ar zice: dacă vreau, te omor că aşa vor muşchii mei şi tu nu poţi să faci nimic“.

În faţa acestui ultim argument, Dana recunoaşte că fiecare pădure îşi are uscăturile ei. „Nu există motociclist adevărat imprudent. Cei pe care îi vezi în şlapi, fără protecţie, dând radarele peste cap, sunt «fitzobikeri de asfalt uscat», care nu iubesc sportul în sine, ci viteza inconştientă“.

În traducere liberă, carne de tun, respectiv cei care abia îşi iau permisul şi îşi cumpără motocicletă puternică pe care nu o pot stăpâni.

TENDINŢĂ „Motorul“, de la fiţe la utilitate

Majoritatea oraşelor europene recunosc faptul că vehiculele motorizate pe două roţi sunt cele mai rapide şi mai eficiente vehicule de transport în marile aglomerări. Acest lucru pare să-l înţeleagă şi tot mai mulţi bucureşteni. Astfel, în opinia lui Mircea Eremia, brand manager Honda, numărul celor care îşi iau motocicletă pentru că au nevoie de ea este în creştere faţă de cei care-şi cumpără „doar ca să se dea mari“. În general, cei care se convertesc la motociclism o fac pentru că nu mai au timp de pierdut în trafic, pot folosi motocicleta 8 luni pe an şi iubesc senzaţia de libertate pe care ţi-o oferă o drumeţie în şa. În câţiva ani, motocicliştii speră să capete şi respectul participanţilor la trafic.

PERICOL

„Scuterul“ - kamikaze pe două roţi

De la an la an creşte şi numă- rul accidentelor în care sunt implicate scutere şi mopede. O statistică a primelor 7 luni arată că, anul acesta, la nivel naţional au avut loc 1.148 de accidente în care au fost implicate scutere şi mopede, soldate cu 50 de morţi, 328 de răniţi grav şi 1.034 de persoane rănite uşor.

Din totalul accidentelor, 307 au avut loc în Capitală (faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007, când s-au produs 239 de accidente), cu 70 de răniţi grav (35 în 2007) şi 288 de răniţi uşor (faţă de 190). Cauzele accidentelor, spun poliţiştii, sunt conducerea imprudentă, neasigurarea la schimbarea benzii de circulaţie, viteza neadaptată la condiţiile de drum, precum şi depăşirea vitezei regulamentare.

„Vina este deopotrivă a conducă torilor auto, dar şi a scuteriş tilor. Sunt multe autoaccidentă ri în cazul scuteriştilor, care se dezechilibrează şi cad“, spune Mihai Buciu, agent-şef din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră a Capitalei.

Tot el afirmă că în cele mai multe accidente de acest fel sunt implicaţi tineri, iar lipsa de experienţă, teribilismul şi necunoaş terea legilor de circulaţie duc la producerea accidentelor.

„Legea blândă e de vină“

Pe de altă parte, Cristian Drilea, scuterist de câţiva ani, spune lucrurilor pe nume: „În 80% dintre cazuri, scuterele nu sunt privite cu ochi buni. De ce? Pentru că tinerii nu respectă nicio regulă de circulaţie, nu poartă echipament de protecţie, se dau pe trotuare şi prin parcuri. Când spui scuterist te gândeşti la păr lins şi cercel în ureche, manele, trening sau puşti de bani gata, cu scutere puternice, pe care le turează la disperare, noaptea, printre blocuri“. De vină, spune el este legislaţia destul de blândă, care nu obligă scuteristul decât să poarte cască şi să-şi înscrie vehiculul la primărie. Potrivit legii, pentru scutere cu capacitatea cilindrică de până în 50 de cmc şi viteză maximă de 45 km/h, conducătorii nu au nevoie de permis, ci de dovada că au urmat un curs de legislaţie. De asemenea, conducătorul trebuie să aibă 16 ani împliniţi.

IMPRUDENŢI. Conducătorii de scutere le dau migrene poliţiştilor

INSTRUCTORI SUPERFICIALI

„Cele mai multe şcoli nu te învaţă nimic“

În ciuda numărului mare de accidente pe două roţi, dosarele pentru obţinerea categoriei A se adună cu zecile la sediul poliţiei. Pe perioada verii, programarea pentru susţinerea examenului nu durează, fără pile, mai puţin de o lună şi jumătate. Şcoala pentru motociclişti costă în jur de 700 de lei, dar, în cele mai multe cazuri, nu face banii. „Cele mai multe şcoli nu te învaţă mai nimic. Nu au echipamente de protecţie, iar instructorii sunt plictisiţi“, oftează Dana, amintindu-şi cum încerca, în şcoală, să dibuiască pe unde este frâna. „Instructorul m-a întrebat dacă ştiu să merg pe bicicletă şi apoi mi-a dat motocicleta în primire. Noroc că am «B»-ul şi ştiam ce e ăla ambreiaj. Din păcate, acum tot mai mulţi tineri dau de motor, fără să aibă permis de maşină. Dacă înainte, în şcoală, învăţai şi traseul, şi mersul în oraş, acum faci doar poligon. Ne mai mirăm de ce merg puştii cu 200 de kilometri la oră pe Magheru?“. Banc care circulă pe internet

„De ce există atâtea organizaţii care luptă împotriva hainelor de blană, dar cu hainele de piele nu are nimeni nimic? Pentru că e mai uşor să hărţuieşti un grup de femei bogate decât o ceată de motociclişti“.