Marele păcat al tinerilor „democratici" cu care făcuse Revoluția de la 1848 era, pentru Heliade-Rădulescu, lipsa lor de ataşare faţă de Poartă, ocrotitoarea împotriva ruşilorşi singurul mijloc de salvare în viitorul imediat.
De aceea îi acuza, în 1849, opiniei publice mondiale ca pe nişte instrumente, mai mult sau mai puţin conştiente, ale Ţarului.
Iar Ţarul nu era nimic altceva decât întruparea Satanei, Antichrist, duşmanul ideii creştine, prin care îşi căutau mântuirea toate popoarele asuprite.
Blestemele asupra Ţarului şi profeţiile despre năruirea puterii lui, pentru împlinirea legii lui Hristos, revin mereu în scrierile sale din acest timp.
Citește toară POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
