Nu există cunoscut sau necunoscut, prieten sau amic care să nu mă întrebe ce părere am. Am învăţat, după îndelungi ani, că marea majoritate a curioşilor n-au nevoie de răspunsuri oneste, ci de confirmarea propriilor păreri. În funcţie de întrebare, care conţine în mod evident răspunsul, poţi face fericit un om. "Îl mai răbdăm mult pe Băsescu?". Evident, răspunsul este: "Nu, nu mai putem!". "Aţi văzut ce fac ăştia. E incredibil!". E de-ajuns un "s-a ajuns prea departe" ca omul să plece fericit ca în prima zi de căsătorie. Nu am o atitudine rabinică, să spunem. Pur şi simplu din lupta acestor doi giganţi eu ţin cu partea mai puţin văzută. Cu România, cu poporul român.
Dincolo de simpatiile fiecăruia, victima acestei lupte este, la urma urmei, România. Denigrarea ei a atins cote incredibile, iar vinovaţii nu sunt cei de la Bruxelles, ci nişte ticăloşi din ţară. Atitudine şi mentalitate de popor condus de fanarioţi care fug cu pâra la Înalta Poartă. Un exemplu de conduită politică, nu doar de naţionalism luminat, l-a dat Harold McMilan, prim-ministru al Marii Britanii între 1957-1963, care a explicat simplu: "Eu critic, din opoziţie, guvernul la putere, dar numai acasă, nu printre străini, căci e vorba totuşi de ţara mea, «my country»!".
Dacă politicienii români, de stânga, dreapta, nord-est sau ce ideologie vor mai inventa ar învăţa ceva din atitudinea lui McMilan, România ar putea fi respectată! Nu mă feresc de un răspuns, pro sau contra Băsescu. Pur şi simplu miza României e importantă. Ţin minte că la o şcoală de vară, o basarabeancă oacheşă m-a întrebat, uimită de criticile mele la adresa tuturor (ruşi, americani, maghiari, sârbi etc): "Bine, bine, dar de fapt, dumneata cu cine ţii până la urmă?". "Cu România"! Eu sunt doar pro-român! Bine, ştiu că nu se mai poartă naţionaţismul, patriotismul, ci cosmopolitismul şi înjuratul ţării, dar asta-i părerea mea!
Nenorocitul ăsta de referendum poate avea până la urma-urmei şi un rol pozitiv. Să rupă pisica în două pentru că aşa nu se mai poate. Coabitarea asta nesigură, dansul acesta pe muchie de cuţit dăunează ţării. Restul, isteriile pro sau contra Băsescu sunt simple detalii, absolut nesemnificative. Note de subsol, ca să fim la zi cu expresiile, a unei perioade nenorocite din istoria naţională. Nimeni nu-şi va aminti de actoraşi de mâna a doua, ci de criza internaţională prin care a trecut România. Şi de cei care au forţat, nedemn, la ruletă propria lor şansă în detrimentul tuturor.