După ce aţi urmărit la televizor depunerea jurământului de către noii miniştri, poate vă interesează următoarea fabulă.
Într-o bună zi, administratorul unei herghelii se duse la stăpânul acesteia cu şase cai frumoşi, dorind să-i schimbe pe cei care nu mai trăgeau corespunzător la căruţă, respectiv pe cei care nu mai doreau să fie înhămaţi. Cum stăpânul ştia vorba din bătrâni cu calul de dar care nu se caută la dinţi, îi acceptă fără să crâcnească.
Se mulţumi să spună doar că furajele sunt puţine şi că armăsarii proaspăt veniţi nu trebuie să facă precum două dintre gloabele de dinainte, care-şi rostuiseră mai multe cuburi de zahăr pentru ei şi mai puţine pentru cei de rasă. Ăstimp, alţi bidivii tropăie de zor, jinduind la alungarea administratorului, ba chiar şi la cea a stăpânului. Se va schimba ceva?
A doua zi după paştele cailor! Căci oricât am necheza, asta e morala în herghelia noastră: unii au ovăzul, alţii stau pe margine râvnind tot la furaje şi vorbind cai verzi pe pereţi, în timp ce noi rămânem tot nepotcoviţi.
Recomandările noastre
