Opinii EVZ
Susținută de SUA și Germania, Ucraina e la mâna ei: reforme, reforme, reforme | PULSUL PLANETEI
Am fost săptămâna trecută la Kiev. Regulat am dezvoltări și proiecte și am ocazia să mă întâlnesc în varii conferințe cu decidenții și creatorii de idei ce se ocupă de Ucraina, că-s ucraineni sau străini. O bună întreprindere pentru a fi în contact permanent cu dezvoltările de aici.
Ei bine, războiul continuă, cu ritmul decesului unui pluton ucrainean pe lună (și comparabil la adversari), confruntările politice nu lipsesc, cu prezența vizibilă și ostentativă a infracționalității organizate, nu rareori gestionate de serviciile speciale ruse militare sau civile - GRU și FSB, însă preocuparea populației se mișcă ușor-ușor spre alte direcții.
Într-adevăr, publicul ucrainean suferă impactul obișnuit pe care îl resimte orice popor ce suferă un război prelungit, respectiv se adaptează acestuia. E adevărat că impactul social e mare, mai ales când vorbim despre întreținători de familie, care au două perechi de părinți și 1-2 copii, o soție în îngrijire și nu au frați sau au puțini frați care să preia responsabilitățile după decesul violent. Aici dramele și urmările sunt dure, însă, până una-alta, societatea pare să fi absorbit situația de război și și-a dezvoltat reziliența caracteristică unei situații neschimbate în timp. Și am intrat deja în al patrulea an de conflict.
De aceea, un studiu Razumkov despre preocupările de securitate vizează mai degrabă acțiunile subversive, informaționale, infracționale ale Rusiei în mijlocul Kievului – am avut asasinate politice la adresa unor dizidenți ruși în centrul Capitalei, explozie cu bombă și execuție prin împușcare, cu sânge rece, în mijlocul trecătorilor, dar și operațiune de sabotaj și explozia unui depozit de armament. Deci siguranța personală, corupția, infracționalitatea violentă se numără printre amenințările percepute, și mai puțin războiul, rămas undeva în poziția a treia.
Dealtfel, reacția e naturală dacă ținem cont de ultimele evoluții ale dialogului ruso-american (vizita lui Tillerson la Moscova) dar și recenta vizită a cancelarului Angela Merkel la Soci. Tillerson consideră Ucraina și anexarea Crimeii, respectiv retragerea trupelor din Donbas, drept o condiție prealabilă pentru orice pas de reconstrucție a încrederii și lansarea unor noi negocieri pentru acorduri ulterioare. Pe de altă parte, doamna Merkel marchează o premieră, anunțând de lângă Vladimir Putin că Ucraina trebuie să reia controlul la frontiera interstatală, pentru ca abia ULTERIOR să se găsească o soluție pentru organizarea alegerilor locale.
Este pentru prima dată când Germania anunță explicit o consecutivitate a condițiilor de la Minsk 2, după o lungă perioadă de ambiguitate, iar această succesiune de acțiuni din acord este contrară opțiunilor Rusiei și sunt menite să restabilească un control ucrainean asupra regiunii Donbas, ocupată de trupele ruse, pro-ruse și separatiste. Această declarație e în măsură să liniștească substanțial populația dar și pe oficialii ucraineni, altfel preocupați constant de eventuale posibile pertractări sau târguri SUA-Rusia sau UE-Rusia pe seama lor.
O altă dezvoltare care rămâne e fuga după întâietate într- o întâlnire cu Donald Trump, președintele SUA. Având în vedere istoria post-sovietică a ambelor state, și Rusia, și Ucraina au o profundă cultură a simbolurilor care excede abordarea pragmatică americană. În viziunea Washingtonului, Președintele american se întâlnește cu cine are nevoie, nu cu liderii de state într-o anumită succesiune, pe criterii simbolice, de preeminență. Mai mult, tot pragmatic, s-ar putea ca Trump să nu-i poată da răspunsuri lui Poroshenko cât timp nu s-a întâlnit față în față cu Putin. Deci e o cursă falsă și nu neapărat relevantă, care însă mănâncă mult timp și efort diplomației ucrainene.
În această situație, odată eliminată percepția unor amenințări de securitate directe, populația își îndreaptă tot mai mult atenția spre economie, nivelul de trai, justiție, corupție și reforme. Pentru că astăzi Ucraina e la mâna ei, poate câștiga sau pierde din lipsa reformelor, iar oboseala occidentală este dublată de lipsa de răbdare și refuzul argumentului războiului în derulare pentru întârzierea reformelor. Populația e și ea sastisită de motivații artificiale și întârzieri interesate, de aceea astăzi șansa Ucrainei are doar trei soluții: reforme, reforme, reforme
Recomandările noastre
