Mediterana şi Orientul Mijlociu sunt două lumi legate indisolubil. Sunt două lumi care se afectează una pe cealaltă. Iar destinele sunt întretăiate între ele într-atât încât astăzi îşi face din ce în ce mai mult loc conceptul de Mediterana lărgită, care uneşte cele două elemente dar nu numai din punct de vedere geografic, ci şi politic. Nu mai există doar bazinul Mediteranean: totul e unit într-un unic mare joc strategic.

Iar cine gândea că Mediterana ar fi constrânsă să fie retrogradată într-un rol secundar, potrivit noilor provocări globale, în aceşti ani n-a avut de ales decât să se răzgândească. Mediterana rămâne unul dintre marile nuclee ale politicii internaţionale. Iar acest lucru este demonstrat de toate zonele de criză care lovesc state şi regiuni scăldate de "Mare Nostrum". Se demonstează astfel interesul prioritar pe care îl are regiunea pentru marile puteri internaţionale care se întrec pentru supremaţia globală.

La  Roma, au loc întâlniri la înalt nivel, unde vor fi prezenţi maximii exponenţi ai diplomaţiei mondiale şi care demonstrează cum Mediterana, în care Italia e centrul geografic, este încă un punct de sprijin a multor relaţii economice, politice şi militare.

În Mediterană se joacă interese opuse

SUA, graţie bazelor strategice, vrea s-o unească cu Atlanticul. Ani de zile s-a considerat că Pentagonul ar putea avea controlul deplin al Mediteranei, iar cu aceasta şi controlul politic asupra zonei: Africa, Asia şi Europa. Odată căzută Uniunea Sovietică, doar America părea să-şi poată asuma rolul de superputere care supraveghează întreaga regiune.

Renaşterea Rusiei, venirea Chinei, au scuturat profund politica SUA în regiune

O dată cu acest amestec al  "cărţilor"  e posibi să citim altfel criza care a cuprins bazinul mediteranean, dar şi jocul extrem de complex pe care-l realizează cele trei superputeri care conduc destinele lumii. Războiul din Siria şi din Libia, sunt două exemple perfecte pentru a înţelege centralitatea regiunii. Statul islamic a fost învins fără dubii, dar ascensiunea Califatului a făcut ca SUA şi Rusia să fie foarte interesate de a restabili parametrii prezenţei lor în regiune.

Accesul la Mediterană nu înseamnă doar să ai sau să nu ai o bază militară

Înseamnă şi comerţ, terminale de gaz şi petrol. SUA doreşte să blocheze strategia navală a Moscovei de a avea acces.  China intră cu putere în Mediterana prin intermediul acordurilor comerciale şi infrastructurale cu care să reconstruiască Noul Drum al Mătăsii maritime. Şi această intrare a dragonului în ceea ce înseamnă o mare, părea să se împartă între două supeputeri şi diferite puteri europene.

Astfel Mediterana a devenit un teritoriu de vânătoare şi pentru noul imperiu chinez

O vânătoare în care îşi asumă un rol primar şi potenţialul energetic din străfundurile Mediteranei: foarte bogate şi în parte încă neexplorate. Gazul este adevărata cheie pentru a înţelege prezentul şi viitorul regiunii, mecanismele regionale. După cum explică Paolo Magri, cel ce patronează Dialogul mediteranean, "din factor de conflict pot fi factor de stabilitate’’, potrivit Gli occhi della guerra.