Autorul principal al studiului, dr. Ali Ellebedy, a spus că prezența acestor celule de anticorpi sunt „dovezi puternice pentru imunitatea de lungă durată” împotriva COVID-19, dacă persoana a fost infectată.

Studiul a publicat pe 24 mai în revista Nature, şi a fost realizat de un grup de cercetători de la Washington University School of Medicine (WUSM). Echipa a urmărit dezvoltarea anticorpilor a 77 de indivizi infectați anterior, fiecare dintre aceștia donând probe de sânge la intervale de trei luni din prima lună după infecția lor cu virusul SARS-CoV-2.

Echipa a descoperit că, la cei cu infecții ușoare, nivelurile de anticorpi au fost inițial ridicate, dar au scăzut abrupt în câteva luni, rămânând constante după aceea, fără a dispărea complet. De fapt, conform studiului, un număr mic de anticorpi erau încă detectabili chiar şi după 11 luni.

Cercetătorii spun că ne apropiem de un ciclu normal de infecție virală

Eli Ellebedy, profesor asociat de patologie și imunologie la WUSM, a explicat că un astfel de fenomen este exact ceea ce ar trebui așteptat cu un ciclu normal de infecție virală și nu indică doar o imunitate pe termen scurt.

Nivelurile de anticorpi din sânge sunt alcătuite în principal din plasmablaste în timpul unui răspuns imun indus de virus, formând o apărare inițială puternică, dar care durează doar un timp limitat. Nivelurile de anticorpi scad semnificativ după ce un virus a fost combătut cu succes, dar, în mod esențial, o serie de celule care creează anticorpi specifici, cunoscute sub numele de celule plasmatice de lungă durată, sunt stocate în măduva osoasă.

După infecția inițială, celulele de memorie cunoscute sub numele de celule B detectează virușii întâlniți anterior în fluxul sanguin. Majoritatea participanților la studiu au avut celule B specifice SARS-CoV-2 în fluxul sanguin la șapte luni de la momentul infecției, potrivit autorilor.

„Este normal ca nivelurile de anticorpi să scadă după infecția acută, dar acestea nu scad la zero. Aici, am găsit celule producătoare de anticorpi la oameni la 11 luni după primele simptome. Aceste celule vor trăi și vor produce anticorpi pentru restul vieții oamenilor. Aceasta este o dovadă puternică a imunității de lungă durată ”, a spus Ellebedy.

Cercetătorul condamnă pe cei care spun că imunitatea nu este pe o perioadă lungă, chiar toată viaţa

Profesorul  Ellebedy a condamnat mass-media și organizațiile științifice pentru răspândirea unei interpretări greşite a datelor cu anticorpi scăzuți în încercarea de a„sublinia că imunitatea nu a fost de lungă durată”. „Dar aceasta este o interpretare greșită a datelor”, a adăugat profesorul.

Ali Ellebedy a procurat probe de măduvă osoasă de la 18 din cei 77 de participanți la studiu la aproximativ opt luni după ce au contractat prima dată COVID-19. Patru luni mai târziu, cinci dintre cei 18 donatori au dat un al doilea eșantion de măduvă osoasă. Studiul a menționat că 11 persoane care nu contractaseră anterior SARS-CoV-2 au dat și măduva osoasă, acționând ca o măsură de control.

Cincisprezece dintre donatorii COVID-pozitivi s-au dovedit a avea celulele producătoare de anticorpi încă prezente în măduva osoasă. Iar cei 11 donatori negativi pentru COVID nu au afișat nicio celulă producătoare de anticorpi în măduva osoasă în aceeași perioadă.

„Oamenii care au cazuri ușoare de COVID-19 elimină virusul din corpul lor la două până la trei săptămâni după infecție, deci nu ar exista niciun virus care să conducă la un răspuns imun activ la șapte sau 11 luni după infecție”, au scris cercetătorii.

„Aceste celule nu se împart. Sunt în repaus, stând doar în măduva osoasă și secretând anticorpi. Au făcut asta de când s-a rezolvat infecția și vor continua să facă asta la nesfârșit ”, a explicat echipa.

Dr. Rafi Ahmed, imunolog la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia, a cărui echipă a descoperit celulele plasmatice ale măduvei osoase în 1996, a declarat că descoperirea „este o observație foarte importantă”.

În mod similar, un studiu din 2020 , publicat și în revista Nature, a constatat că persoanele care au contractat virusul SARS (cunoscut și sub numele de SARS-CoV-1) între 2002 și 2004 au menținut un nivel detectabil de celule T.

Diferența dintre imunitatea naturală şi vaccin

„Pacienții (P) care s-au recuperat din SARS (boala asociată cu infecția cu SARS-CoV) posedă celule T de memorie de lungă durată care sunt reactive la proteina N a SARS-CoV la 17 ani de la izbucnirea SARS în 2003”. Având în vedere asemănarea genetică a SARS-CoV-1 și a virusului COVID-19, aceste celule T au prezentat o reactivitate încrucișată robustă la proteina N a SARS-CoV-2, au mai descoperit cercetătorii.

Prin contrast, propriul studiu Pfizer privind protecția pe termen lung oferit de vaccinul său experimental ARNm COVID a arătat că indivizii inoculați se pot aștepta la doar șase luni de imunitate la infecția cu COVID-19.

Un studiu de referință din Israel publicat în mai a confirmat că infecția anterioară cu COVID-19 oferă un nivel mai mare de imunitate împotriva virusului decât vaccinul Pfizer. Studiul de trei luni a arătat că eficacitatea generală a vaccinului ARNm Pfizer împotriva infecției a fost de 92,8 la sută, clasându-se mai jos decât imunitatea naturală de la infecția anterioară.

În plus, infecția anterioară cu virusul s-a dovedit a oferi o protecție ușor mai mare împotriva bolilor severe la reinfectare decât vaccinarea la cei care nu au avut virusul, contingentul recuperat redând o eficacitate de 96,4% față de eficacitatea de 94,4% a vaccinării, scrie sciencedaily.