Dacă v-ați uitat vreodată în ochii mari și umezi ai unui câine și v-ați simțit brusc conectat, este posibil să fi trăit un moment de sincronizare a creierului.

Pentru prima dată, cercetătorii din China au descoperit o activitate neuronală sincronizată între două specii diferite: oamenii și câinii. Descoperirile sugerează că într-adevăr ne legăm de animalele noastre de companie la un nivel neurologic mai profund.

Studiile anterioare au arătat că, atunci când oamenii vorbesc sau lucrează unii cu alții, activitatea noastră cerebrală în regiuni-cheie se poate sincroniza. Dar aceasta este prima serie de experimente care raportează un fenomen similar între oameni și o altă specie.

Cercetătorii au măsurat activitatea cerebrală la oameni și câini prin plasarea de electrozi pe craniu. Pentru studiu, 10 beagle tineri au fost asociați cu oameni necunoscuți, iar perechile au ajuns să se cunoască pe parcursul a cinci zile.

Apropierea câinilor

În cadrul experimentelor, perechile om-câine s-au angajat în comunicare nonverbală, cum ar fi privirea reciprocă sau o bătaie bună și veche. Ca măsură de control, omul și câinele au rămas, de asemenea, în aceeași cameră și nu au interacționat.

„Am observat că corelațiile intercerebrale în regiunile frontale și parietale au crescut dramatic... în timpul privirii reciproce”, scriu autorii studiului, conduși de biologul Wei Ren de la Academia Chineză de Științe.

Atunci când participanții umani doar mângâiau câinii, echipa a observat modele similare de sincronizare, dar în acest caz sincronizarea a fost mai puternică în regiunea parietală a creierului.

La oameni, activitatea atât în regiunile frontale, cât și în cele parietale ale creierului este asociată cu atenția comună. Studiile anterioare au constatat că, atunci când oamenii își mângâie câinii, activitatea lobului frontal crește, ceea ce sugerează că aceștia acordă o atenție deosebită animalului lor de companie și sunt implicați emoțional. Dar nu a fost clar până acum dacă această activitate a fost reflectată în creierul câinelui.

În studiul actual, atunci când oamenii au fost rugați să mângâie câinii și să se uite în ochii lor, activitatea intercerebrală dintre cei doi a fost chiar mai conectată decât atunci când doar mângâiau sau doar priveau câinii. pentru a-și da seama care creier conducea acest dans neuronal ritmic, cel uman sau cel al câinelui, cercetătorii au folosit un algoritm matematic special.

Creierul uman era cel care iniția activitatea 

Introducând datele de la fiecare interacțiune om-câine, echipa a constatat că creierul uman era cel care iniția activitatea neuronală cuplată. Pe parcursul studiului, sincronizarea intercerebrală dintre perechile om-câine a crescut, ceea ce sugerează că cei doi s-au legat. Unii oameni de știință au emis ipoteza că deficitele în cunoașterea socială, observate în tulburările din spectrul autist (TSA), rezultă din sincronizarea redusă a creierului cu ceilalți.

Pentru a investiga în continuare această ipoteză, cercetătorii au efectuat aceleași experimente din nou, dar de data aceasta cu nouă câini care prezentau caracteristici similare cu TSA umană. În acest caz, perechile om-câine au prezentat o sincronizare intercerebrală mai redusă, indicând o atenție comună redusă, scrie Yahoo.

LSD s-a dovedit a îmbunătăți comportamentul social al șoarecilor în studii anterioare, astfel încât cercetătorii au încercat să administreze câinilor cu caracteristici ale TSA o singură doză din acest psihedelic. Medicamentul a îmbunătățit în cele din urmă sincronizarea câinilor cu oamenii lor pereche.

Deși studiul este doar mic și sunt necesare cercetări suplimentare, acești câini ar putea fi un model util pentru studierea mecanismelor neuronale care stau la baza deficitelor sociale asociate cu ASD, spun cercetătorii.

„Constatările noastre sugerează biomarkeri potențiali de activitate intercerebrală pentru diagnosticarea TSA și dezvoltarea analogilor non-hallucinogenici de inginerie ai LSD pentru a corecta deficitele sociale”, concluzionează autorii.