Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis, astăzi, cererea lui Victor Athanasie Stănculescu de suspendare a executării pedepsei de 15 ani la care fusese condamnat şi a dispus ca, timp de un an, acesta să fie liber pentru a-şi rezolva problemele de sănătate. În prima declaraţie, după ce a părăsit celula de la Penitenciarul Jilava, Stănculescu a precizat că avea doar două variante: liber sau să moară acolo.

"Mă duc acasă. Apoi mă duc la neurologie, la spital la Floresca pentru inimă şi apoi să mă operez de prostată. Durerile sunt suportabile, dar nu la vărsta asta. De dimineaţă am avut tensiune 14 cu 7, iar acum am ieşit cu 19 cu 10", a mai precizat acesta la ieşirea din închisoare.

Instanţa a fixat şi o serie de restricţii pe care Victor Stănculescu trebuie să le respecte. Astfel, acesta nu are voie să părăsească municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov fără acordul instanţei.

El trebuie să se prezinte, ori de câte ori este chemat, la poliţia de pe raza sectorului unde locuieşte şi să nu poarte niciun fel de armă.

Procurorii au făcut recurs la decizia de eliberare a lui Victor Stănculescu, după ce Tribunalul Militar a decis să îi dea drumul un an pentru a fi internat. Recursul se va judeca la Curtea de Apel Militară.

IPOTEZE

„Armata e cu noi” şi „trădătorul” Stănculescu

Victor Atanasie Stănculescu este una dintre cele mai controversate figuri implicate în evenimentele care au dus la prăbuşirea comunismului românesc în decembrie 1989. Prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale la momentul izbucnirii Revoluţiei, Stănculescu era una dintre cele mai importante şi respectate voci militare din România lui Nicolae Ceauşescu.

Nu este de mirare, în context, faptul că dictatorul îl trimite pe 17 decembrie la Timişoara pentru a asigura reinstaurarea ordinii şi reprimarea revoltelor. Cele cinci zile pe care Stănculescu le-a petrecut în oraşul de pe Bega, în calitate de comandant militar unic, aveau să-l urmărească până în prezent.

Evenimentele rămân, chiar şi la două decenii distanţă, incomplet elucidate. Singurele certitudini sunt morţii Timişoarei şi poziţia de vârf pe care Stănculescu o deţinea la vremea respectivă în lanţul de comandă.

Încă ceva de consemnat: revenit în Bucureşti pe 22 decembrie 1989, Stănculescu devine unul din pionii principali ai Revoluţiei. Numit ministru al Apărării în locul sinucigaşului Vasile Milea, controversatul general decide, imediat după fuga lui Ceauşescu, retragerea tuturor unităţilor militare în cazărmi.

“Armata e cu noi”, sloganul decisiv al lui 1989, n-ar fi fost posibil fără ordinele “trădătoare” ale lui Stănculescu. În termenii clasici ai teoriilor despre revoluţie, generalul Stănculescu orchestrase în orele ce au urmat fugii cuplului Ceauşescu o lovitură de stat militară. N-a dus-o însă până la capăt, niciodată.

CARUSEL JURIDIC

Două decenii de verdicte contradictorii Istoria „acuzatului Stănculescu” are rădăcini în chiar primele luni ale lui 1990. În anul respectiv, o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989, condusă de Viorel Oancea, propunea trimiterea în judecată a generalilor Stănculescu, Chiţac şi Guşă. România nu avea însă timp pentru a-şi clarifica trecutul recent. Imediat după mineriada din iunie 1990, comisia lui Oancea era desfiinţată, iar subiectul uitat.

Stănculescu ajungea în instanţă abia în 1997, după prima schimbare de regim operată la Bucureşti prin decizia urnelor. Doi ani mai târziu, generalul era condamnat de Curtea Supremă de Justiţie la 15 ani de închisoare pentru reprimarea revoluţiei din Timişoara. Hotărârea era reconfirmată în 2000.

O nouă schimbare de regim, de data aceasta cu Ion Iliescu, vechiul camarad de la Revoluţie, în rolul căştigătorului, i-a oferit lui Stănculescu gura necesară de oxigen. Procurorul general al României Tănase Joiţa decidea introducerea unui recurs în anulare (procedură juridică excepţională) în cazul Stănculescu, iar verdictul iniţial era casat în 2004.

Caruselul juridic nu s-a oprit însă aici. Urmărirea penală a fost reluată în cazul Stănculescu, iar verdictul de 15 ani confirmat în 2007. În octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl condamna definitiv şi tardiv pe Victor Atanasie Stănculescu pentru reprimarea sângeroasă de la Timişoara.

ŞTIRE ACTUALIZATĂ LA ORA 17:43

CITIŢI ŞI:

Stănculescu: M-au judecat la fel ca şi pe Ceauşescu