Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Psihoterapie.
Aş vrea să fac un copil, dar mă tem când văd lumea în care trăim. Dacă îl fac, şi peste 10-20 de ani va suferi de pe urma schimbărilor de climă, a sărăciei sau a războaielor? Dacă mentalitatea asta ar fi autentică, nimeni nu ar mai face copii, pentru că motivele spuse de tine au existat dintotdeauna. Sără- cia este o caracteristică a mai mult de jumă- tate din populaţie. A face copii este un lucru normal. Nu este bine să despici firul în patru, pentru că aşa nu vei mai face nimic. Există tot felul de motive pe care unele persoane le invocă: n-au terminat casa, nu şi-au găsit jobul dorit, soţul lucrează prea mult şi nu are timp să se implice în creşterea copilului, grădiniţa este prea departe de casă etc.
Este adevărat că e nevoie de doi părinţi, dar sunt şi situaţii în care nu sunt prezenţi amândoi, aşa cum este cazul celor divorţaţi. Dacă părinţii nu se întâlnesc 16 ore din 24 nu este anormal, pentru că situaţia asta se regăseşte peste tot.
Mulţi exagerează, sacrificând viaţa familială pentru un confort financiar, dar un job mai bine plătit e la pachet cu un program încărcat, deplasări sau responsabilităţi mai mari. Din experienţa mea, când o femeie vine cu acest tip de motive, de obicei sunt doar alibiuri. În spatele lor se ascunde fie neîncrederea în evoluţia viitorului familiei, fie neîncrederea în ea, ca femeie ce devine mamă. Sunt mai multe responsabilităţi şi decizii care trebuie luate în funcţie de copil. Fiecare om are dreptul unei decizii libere de a face sau nu copii. Încearcă însă să vezi dacă ai motive serioase.
Anxietatea de care vorbeai tu se poate trata fie născând (copilul este el însuşi un terapeut), fie apelând la un specialist. Temerile că te vei îngrăşa sau că te va părăsi soţul pentru că silueta ta nu mai este la fel nu sunt justificate.
Recomandările noastre
