Dacă soldații ruși reușesc în prezent să avanseze în Ucraina, o fac cu prețul unor pierderi fără precedent de la începutul ofensivei majore, în 2022.

Soldații ruși, „carne de tun”

Motivul: Moscova și-a intensificat utilizarea strategiei „carne de tun”, care constă în a pune constant presiune asupra apărării ucrainene prin trimiterea la atac a unor valuri succesive de soldați prost pregătiți.

Au înaintat cu câteva sute de metri la nord de Avdiivka în ultimele zile. La fel și în împrejurimile Bakhmutului. Forțele ruse au ocupat chiar și o parte din satul Ceasiv Iar, la câțiva kilometri est de Bakhmut, considerat în prezent unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe frontul din Ucraina.

Pentru a obţine aceste câteva câștiguri teritoriale, armata rusă s-a angajat din mai într-o "strategie carne de tun", a relatat BBC joi, 4 iulie.

Lui Putin nu-i pasă câți ruși mor pe front

„Oamenii noștri trebuie să-și apere pozițiile împotriva a patru sau cinci valuri de inamici pe zi, ceea ce dă impresia că trebuie să oprească atacuri nesfârșite”, subliniază locotenent-colonelul Anton Beyev, care apără pozițiile ucrainene din nordul regiunii Harkov, nu departe de granița cu Rusia.

„Sursele ucrainene indică faptul că în unele locuri unitățile de „carne de tun” pot lansa aproape o duzină de atacuri pe zi”, a declarat Joseph Moses, expert în strategie militară la International Team for the Study of Security (ITSS) Verona.

„Este o strategie pe care rușii par să o aplice pe tot frontul – de la regiunea Harkiv până la cea a Hersonului [în nordul Crimeei, n. red.] – pentru a testa soliditatea fortificațiilor ucrainene”, notează Jeff Hawn, specialist în Rusia la London School of Economics.

Cost uman exorbitant

Costul acestei tactici de compresor uman poate apărea ca exorbitant. Armata rusă a pierdut aproximativ 1.200 de oameni pe zi – uciși sau răniți – în ultimele două luni, potrivit serviciilor de informații occidentale. Nemaiauzit de la începutul ofensivei rusești pe scară largă în Ucraina, în februarie 2022, relatează Institute for the Study of War, un think tank nord-american care publică zilnic analize ale războiului din Ucraina.

Dacă bilanțul uman pentru ruși pare să fie fără precedent, aceasta nu este prima dată când Moscova recurge la această strategie a "cărnii de tun". "Din punct de vedere istoric, a fost unul dintre punctele centrale ale doctrinei militare sovietice.

Dar, în actualul conflict din Ucraina, mercenarii Grupului Wagner au fost cei care au aplicat-o pentru prima dată în timpul asediului Bakhmutului, începând cu sfârșitul primăverii 2022", detaliază Sim Tack, analist militar care a urmărit războiul din Ucraina de la începutul conflictului.

Metoda Wagner perfecționată

„Apoi ministrul rus al Apărării şi-a însuşit-o și vedem în timpul ofensivei actuale că a perfecționat această strategie, notează Huseyn Aliyev, specialist în războiul din Ucraina la Universitatea din Glasgow.

Pe vremea Wagner și a bătăliei de la Bakhmut, grupul de mercenari a încercat să copleșească apărarea ucraineană trimițând fără încetare unități de prizonieri ruși mobilizați, care trebuiau să atace pe jos pozițiile adverse. Aveau ordin să nu se întoarcă până când apărarea ucraineană nu era distrusă... sau unitatea lor complet decimată.

De acum înainte, aceste valuri umane se îndreaptă spre inamic... la bordul oricăror tipuri de vehicule ușoare. „Armata rusă folosește chiar și maşinuţe de golf chinezezeşti modificate pentru a transporta această «carne de tun»”, subliniază Huseyn Aliyev.

Soldații ruși, mai greu de lovit cu arme moderne decât vehiculele

Aceste ținte în mișcare „sunt mai greu de lovit cu drone decât soldații pe jos și ajung mai repede, ceea ce le crește șansele de a trece prin apărarea ucraineană”, rezumă expertul militar de la Universitatea din Glasgow.

Ministerul Apărării continuă să recruteze deţinuţi, promițându-le pedepse reduse pe lângă salariul lor lunar. "Acestea sunt unitățile numite 'Storm-Z', care reunesc deţinuţi și soldați care au primit sancțiuni disciplinare", notează Joseph Moses.

Dar autoritățile ruse reușesc să atragă și "șomeri sau lucrători prost plătiți cu promisiunea unor recompense financiare dacă participă la aceste 'unități de asalt'", explică Huseyn Aliyev.

„Strategia potrivită la momentul potrivit”?

Statul major rus a decis să mizeze mai mult în ultimele luni pe această strategie brutală pentru că "armata rusă de dinaintea invaziei în Ucraina nu mai există", afirmă Jeff Hawn.

Cu alte cuvinte, majoritatea soldaților profesioniști, bine pregătiți, au murit sau au fost răniți și au fost înlocuiți cu recruți sau rezerviști cu pregătire minimă. Transformarea lor în carne de tun este mai sigură pentru ofițeri decât încercarea de a-i determina să fac manevre mai complicate.

Cu condiția să ai prea puțină considerație față de viața umană, aceasta este și "strategia potrivită la momentul potrivit", conform experților intervievați de France 24.

Costurile amânării ajutoarelor

„Dacă Statele Unite nu ar fi amânat atât de mult timp deblocarea ajutorului militar, această abordare ar fi fost mult mai puțin eficientă”, asigură Jeff Hawn. Rezervele de muniție ale armatei ucrainene rămân scăzute, în special pentru artilerie, „care rămâne cea mai bună armă pentru a împiedica aceste valuri umane să se apropie prea mult”, subliniază Huseyn Aliyev.

Soldații ruși au, așadar, timp să ajungă în contact, ceea ce nu numai că pune presiune asupra apărătorilor, dar "permite și acestor unități de asalt să facă misiuni de recunoaștere", precizează Sim Tack. Pe măsură ce valurile de asalt se succed, armata rusă poate obține o viziune tot mai precisă asupra amplasării apărării ucrainene.

Un alt timing favorabil Moscovei, Rusia a decis să scoată din imensul său rezervor de indivizi mobilizabili pentru a constitui acest compresor uman cu puțin timp înainte ca Ucraina să decidă să-și promulge legea de mobilizare, care își propune să înroleze sute de mii de soldați suplimentari.

„Acest lucru pune o presiune considerabilă asupra Ucrainei într-un moment în care încă se luptă să găsească mijloace suficiente pentru a înlocui pierderile cauzate de aceste atacuri constante”, estimează Joseph Moses.

A câștiga teren cât mai este timp

Acest tip de strategie „are și un impact psihologic puternic asupra apărătorilor care sunt forțați să fie în permanență la pândă. În teorie, Ucraina ar trebui să mărească ratele de rotație pentru a permite soldaților să se odihnească, dar Kievul nu are mijloace”, adaugă Huseyn Aliyev.

Alegerea Moscovei poate părea deci judicioasă. Dar își poate permite Rusia să sacrifice astfel oameni o lungă perioadă de timp?

„În actualele circumstanțe economice, politice și militare, Rusia are mijloacele să se bazeze pe o astfel de strategie pentru încă ceva timp de acum încolo”, asigură Nicolo Fasola, specialist în probleme militare rusești la Universitatea din Bologna. Mai mult, în orice caz, decât își poate permite Ucraina să respingă aceste atacuri, potrivit experților intervievați de France 24.

Cîțiva kilometri câștigați cu prețul vieții a mii de ruși

Nu este mai puţin adevărat că „potrivit tuturor standardelor militare occidentale, aceasta nu este o strategie eficientă. Trebuie totuși să ne dăm seama că vorbim de câțiva kilometri de teritoriu câștigați cu prețul a zeci de mii de oameni pierduți”, subliniază Sim Tack.

Pe de altă parte, reprezintă un instrument de propagandă valoros pentru Kremlin. „Moscova se poate mândri astfel că înaintează și este tabăra care are inițiativa”, rezumă Sim Tack.

Și dacă înaintarea Rusiei poate părea modestă având în vedere pierderile, "acestea sunt totuşi câștiguri teritoriale cu care Rusia se poate lăuda ulterior", notează Nicolo Fasola. Este ultimul pariu care ar motiva acest recurs la strategia carne de tun: trebuie să acționăm rapid pentru a recupera cât mai mult teritoriu înainte de alegerile din Statele Unite.

Statul major rus "estimează că, dacă Donald Trump va câștiga, Washingtonul va face presiuni pentru a aduce Ucraina la masa negocierilor", explică Jeff Hawn. Și, pentru acest specialist, cu cât Rusia deține mai mult teritoriu în noiembrie, cu atât mai mult va fi într-o poziție de forţă pentru a negocia.

(Autor: Sébastian Seibt, France 24; Traducere: Gabriela Sîrbu, RADOR RADIO ROMÂNIA)