Una dintre problemele cele mai mari, în opinia sinitraţilor români ai cutremurului din Italia, de pe 6 aprilie, este dezinteresul arătat de autorităţile române. Aceştia au precizat că funcţionarii de la Ambasadă s-au prezentat doar pentru un scurt timp în zona afectată, fără să ofere detalii amănunţite despre procedurile de refacere ale documentelor, modalităţile de repatriere sau formarea unei celule de criză care să gestioneze ajutoarele pentru românii din l’Aquila.

Fiind cazaţi în siguranţă şi având la dispoziţie toate cele necesare unui trai decent, în condiţiile date, românii din tabăra situată în piaţa D’Armi, din apropiere de centrul oraşului, se simt la adăpost.

Ceea ce îi preocupă însă este lipsa actelor italiene şi româneşti cu care îşi pot dovedi identitatea. Pentru recuperarea acestora ar trebui să intre în casele dărâmate, afectate sau declarate inabitabile. Însă accesul lor în interiorul acestora este interzisă, întrucât pericolul de prăbuşire al imobilelor este iminent. Fără acces la informaţii Deşi Ambasada sau Consulatele României în Italia ar putea fi prezente în taberele de sinistraţi, se poate constata din declaraţiile românilor că aceasta lipseşte cu desăvârşire.

Mihai Puşcaş de 36 de ani este rezident în l’Aquila din 2002 şi povesteşte că funcţionarii români de la ambasadă au venit “într-o singură zi. O doamnă blondă, care s-a recomandat a fi consul, ne-a explicat că pentru întocmirea documentelor trebuie să ne prezentăm la Roma. Dacă noi nu avem bani şi nici posibilitatea de a ne deplasa pentru că maşinile sunt sub dărâmături, cum crede dumneaei că putem face treaba asta? Suntem într-o situaţie specială, deosebită, chiar nu puteau face un birou permanent aici? Suntem sute, nu doar două-trei persoane”, a mai adăugat acesta.

Un alt român, interesat de repatriere, are nevoie de aceste informaţii şi nu ştie de unde le poate obţine. Ar fi cam dificil în condiţiile în care nu se poate pune problema accesului la interet, ori a resurselor financiare pentru o deplasare la Roma, oraşul cu o reprezentanţă diplomatică românească cel mai apropiat de l’Aquila.

“Eu aş vrea să mă întorc acasă, dar nu am bani pentru că tot ce aveam este acoperit de moloz. Asta o pot dovedi dacă veniţi să-mi vedeţi casa. Cum trebuie să procedez în cazul ăsta? Fără bani şi documente eu zic că doar autorităţile române pot rezolva problema. Am înţeles că ni se dau foi de călătorie, dar că trebuie să ne deplasăm la Roma şi de acolo vom fi trimişi cu autocarul, urmând ca după aceea să plătim 200 de euro. Mie mi se pare anormal să ni se ceară bani într-un moment ca ăsta când nu mai avem nimic. Voi rămâne în cort, doar cu foaia dată de protecţia civilă şi voi vedea cu timpul ce să fac. Dar este scandalos!”

Români găsiţi la noroc Chiar în momentul în care ziaristul de la Evz.ro stătea de vorbă cu sinistraţii a apărut un grup de persoane, români care locuiesc la Roma şi care fac parte din cadrul unei misiuni evangheliste. S-au bucurat de faptul că au găsit români în acea tabără, pentru că nu aveau nicio informaţie în acest sens.

“Nu am ştiut de unde să ne informăm, pentru că nu scrie nicăieri unde putem avea acces la aceste date. Am venit la întâmplare şi am dat de această tabără şi de conaţionali de-ai noştri. Am considerat că e o datorie morală să aduci ajutoare românilor care au avut de suferit. Nu am adus mâncare şi haine pentru că ştiam de la TV că asta nu lipseşte. Ne-am gândit că sunt alte obiecte care sigur lipsesc, cum ar fi: săpunul, detergentul, măturile, periile, suporturile de uscat rufe, jucăriile pentru copii şi nu în ultimul rând obiectele de îmbrăcăminte intimă. Ne-am gândit că igiena este necesară celor care stau în asemenea condiţii”.

Telefonul fără fir poartă disperarea românilor Pentru a clarifica situaţia modalităţilor de ajutorarea între conaţionalii din întreaga Italia jurnalistul de la Evz., singurul ziar din România care s-a interesat de românii sinistraţi, a apelat numărul de urgenţă pus la dispoziţie de ambasada română, dar despre care nimeni din tabără nu ştia.

Într-o convorbire telefonică, la care au asistat aproape 20 de români din tabără, între ziaristul de la Evz.ro şi funcţionara care răspundea la numărul de urgenţă, aceasta din urmă a recunoscut că nu există în planul ambasadei nicio persoană de contact din interiorul ambasadei pentru a se ocupa de această problemă. În finalul convorbirii funcţionara a dat un număr de telefon al unei persoane care se presupune că ar fi fost în implicată în colectarea de donaţii.

Aceasta, o doamnă cunoscută de românii din tabără ca traducător în l’Aquila, a fost căutată la numărul respectiv, dar a recunoscut că era în România şi că nu poate ajunge în Italia mai devreme de o săptămână. La rândul său, a oferit un număr de contact al unei alte persoane, italianul Vito Collona, ofiţer din cadrul Protecţiei Civile Italiene şi consilier la Primăria oraşului.   Referitor la acest aspect, al documentelor şi al organizării ajutoarelor destinate românilor am discutat şi cu Vito Collona. Acesta a declarat că în timpul scurtei vizite pe care a efectuat-o consulul român, i-a propus acestuia o locaţie pentru un delegat al ambasadei sau al consulatului care să ofere informaţii celor aflaţi în dificultate.

“M-am oferit să facilitez obţinerea unui container destinat ambasadei şi care să fie amplasat permanent în cadrul taberei, pentru că cetăţenii români sunt numeroşi şi cu grave probleme în ceea ce priveşte documentele şi actele de identitate sau pentru îndreptarea ajutoarelor venite din partea conaţionalilor. Nu am primit de atunci nicio cerere în acest sens şi nici nu am mai văzut vreun funcţionar român pe-aici”.

Ignoranţa vine de la Cotroceni În afara lipsei suportului informaţional românii din tabără s-au arătat nemulţumiţi de faptul că nu au primit nici măcar vreun mesaj de încurajare sau de felicitare cu ocazia sărbătorilor de Paşte.

Laurenţiu Cibancă, de 34 de ani, originar din judeţul Neamţ, a avut de suportat o intervenţie chirurgicală la ambele picioare. “Am auzit că preşedintele Băsescu a petrecut sărbătorile de Paşte în Bucovina. Sunt sigur că s-a simţit bine acolo. Dar nu s-a gândit o clipă să ne dea şi nouă un semn de viaţă. Măcar o telegramă de susţinere sau o felicitare de sărbătorile astea sfinte. Ce mai contează pentru el câteva sute de români care dorm în corturi şi au pierdut toată agoniseala făcută după ani grei de muncă. Eu aveam, împreună cu soţia, un magazin de alimente şi produse româneşti şi s-a dărâmat în întregime. Am pierdut zeci de mii de euro. Nu aştept să-mi dea bani preşedintele României, dar măcar un semn de interes. Credeţi că vreun român de aici îl va vota anul acestă? Puteţi fi sigur că nu!”

Convorbirea telefonică a jurnalistului evz.ro cu funcţionara ambasadei