Sancţionarea liderilor de filiale PSD neperformante a fost o reglare de conturi între taberele din partid, nu o măsură menită a spori şansele acestor organizaţii la alegerile generale. Enunţul este o axiomă politică. Nu mai e nevoie de nicio demonstraţie. Evidenţa ţine loc de orice argument.
Nu cred că Vasile Dâncu avea vreo şansă să scape „viu“ din şedinţa Comitetului Executiv. Nu după ce „grupul de la Cluj“ şi-a făcut doi duşmani de calibru în partid: Ion Iliescu şi Miron Mitrea. Pe primul, clujenii, împreună cu alte grupuri de putere din partid, l-au executat în aprilie 2005. L-au împiedicat să revină în fruntea PSD. La puciul anti-Iliescu a pus umărul şi Miron Mitrea.
În decembrie 2006 a venit şi rândul lui Mitrea. Graţie unor negocieri de culise, la care „grupul de la Cluj“ a participat activ, i s-a făcut vânt din funcţia de secretar general.
Era un început bun de reformă a PSD. Fuseseră clintiţi de pe soclurile lor doi lideri care păreau intangibili. Reformiştii păreau să aibă suficiente pârghii pentru a face curăţenie în partid. Şi nu mă refer doar la clujeni. Ar fi nedrept să-i transformăm în simbolul reformei în PSD. Este vorba despre toţi acei lideri din eşalonul doi al partidului care au avut curajul să plece la vânătoare de dinozauri.
S-a întâmplat totuşi ceva. Mircea Geoană, ajuns preşedinte al PSD pe valul iscat de reformatori, a trădat revoluţia.
Lider al unui partid de opoziţie cu vistieria goală, Geoană s-a trezit într-o dimineaţă că n-are bani de benzină să vină cu limuzina în Kiseleff. Baronii au sărit atunci cu bănuţul. I-au umplut rezervorul, l-au lăsat să se „dea“ cât vrea cu Audiul, să-l tamponeze după bunul plac, ba chiar să-şi pună numărul B-01-PSD, ca să se joace de-a şeful de partid. Aşa a ajuns Geoană un lider de partid întreţinut, adept al ideii că reforma nu se face pe stomacul gol. Acesta a fost momentul în care reforma PSD s-a dus să moară puţin.
Este evident că mazilirea clujenilor este opera lui Miron Mitrea. Oamenii lui - Liviu Dragnea, Marian Oprişan, Nicuşor Constantinescu - l-au ameninţat pe Geoană că-şi dau demisiile dacă cineva nu va fi pedepsit. Baronii au învins graţie sprijinului pe care l-a dat preşedintele PSD. Speriat că oamenii lui Mitrea îl vor lăsa cu rezervorul gol, Geoană i-a lăsat baltă pe cei care l-au ajutat să ajungă preşedinte de partid.
Nu cred că trebuie să li se plângă de milă clujenilor. Asta-i politica. Au ştiut de la bun început în ce se bagă. Dacă nu au putut să ducă războiul până la capăt, îşi merită soarta. În politică rezistă doar cei puternici.
După episodul de la Mamaia însă, Mircea Geoană ar trebui să renunţe la ipocrizie şi să-şi asume public statutul de prim-baron al PSD. Să nu mai facă pe europeanul cu papion, să nu-şi mai pună insigna Socialiştilor Europeni în piept, să renunţe la aerul de exeget al stângii europene moderne. Ar trebui să-şi lase burtă, să se urce într-un jeep sfidător şi să arunce în electorat cu cârnaţi, mici şi muştar. Asta-i reţeta baronilor de a câştiga alegerile, pe care a girat-o fără să clipească.
Recomandările noastre
