Televiziunile au aruncat in derizoriu intrarea in UE.

In prima zi a anului, televiziunile patriei s-au facut de "poveste". "Oglinda, oglinjoara, cine-i mai fluierat din tara?" a fost intrebarea care a incins neuronii reporterilor, moderatorilor si comentatorilor invitati in studiourile posturilor de stiri sa le "dezvaluie" romanilor secretele absconse ale intrarii in UE.

In dulcele stil romanesc, esentialul a fost uitat, iar detaliul nesemnificativ a fost ridicat la rang de "comunicat important pentru tara". Marea schisma din noaptea dintre ani a fost mai importanta decat marea unire cu Europa. Intrebarile "vitale pentru natiune" au fost "cine a fost fluierat mai abitir: Basescu sau Tariceanu?", "de ce s-au organizat doua revelioane si nu unul?", "cine a fost inconjurat de mai multi oficiali europeni: presedintele sau premierul?".

Au fost analisti - aflati probabil intr-o stare avansata de mahmureala bahica, dar si neuronala - care au vituperat pe marginea faptului ca  romanii care au huiduit in piete arunca in derizoriu integrarea si terfelesc imaginea Romaniei in fata suratelor europene.

Exact ca in proverbul cu paiul din ochiul vecinului si barna din ochiul propriu. Era suficient sa se priveasca in oglinda pentru a vedea cine bagatelizeaza intrarea in UE, transformand fluieraturile - un fenomen marginal - intr-o stire de interes national.

M-am tot intrebat de ce raspunsul la intrebarea "cine a fost fluierat mai tare?" a fost considerat relevant. N-am gasit o explicatie. Ce a aflat nou si semnificativ telespectatorul obisnuit?

Ca Basescu se bucura de un sprijin mai mare din partea romanilor decat Tariceanu? Ca dispretul alegatorului pentru politicianul roman se mentine la cote ridicate. Ca romanii sunt satui pana peste cap de politica. Nimic nou sub soare.

La fel de irelevante au fost si statisticile de genul: cine a avut in spatele sau mai multi lideri europeni: Tariceanu sau Basescu. S-a vorbit despre tradarea ministrului Ungureanu, care i-a furat de sub nas lui Tariceanu invitatii europeni si i-a oferit pe tava lui Basescu. De parca cei care conduc destinele Europei erau niste politicieni de provincie pe care-i poti manipula dupa bunul plac.

Liderii UE sunt prea harsaiti in ale politicii pentru a stabili cineva pentru ei unde sa fie si ce sa zica. Daca la 12 noaptea au fost in Piata Universitatii, au fost pentru ca asa au vrut ei. Borell si Steinmeier isi doresc la fel de multa vizibilitate ca si Vanghelie sau Becali. S-au dus in Piata Universitatii pentru ca Basescu face un rating mai mare decat Tariceanu.

Au preferat sa stea langa presedintele Romaniei, constienti fiind ca televiziunile europene vor transmite mai multe imagini cu seful statului decat cu premierul. Au vrut ca alegatorii din tarile lor sa vada ca succesul extinderii UE li se datoreaza si lor. Iar extinderea este unul dintre putinele succese cu care se pot lauda.

Cat despre "tragedia" organizarii a doua revelioane ce sa mai vorbim?! Comentariile au fost la fel de penibile. Si, ma rog, de ce sa nu fie doua revelioane in Bucuresti. De ce sa nu fi avut romanul posibilitatea sa aleaga. Cele doua revelioane au fost printre putinele ocazii in care romanii au putut vedea pe ce li s-au cheltuit banii. Vorba aceea: "daca-i bal, bal sa fie!".