James Bond ar fi avut câte ceva de învăţat de la spionii României comuniste: pe lângă tehnicile „de manual”, mulţi agenţi trebuiau să stăpânească impecabil arta seducţiei. Unii dintre ei – indivizi aflaţi în afara legii – erau selectaţi pentru o serie de abilităţi şi însuşiri foarte clare, dintre care „cele mai importante ţineau de organele sexuale”.

Sunt câteva dintre amintirile fostului şef-adjunct al spionajului românesc, Ion Mihai Pacepa, apărute într-un articol publicat ieri de ediţia electronică a publicaţiei „Sunday Times”. Pacepa a fost în conducerea spionajului românesc în anii ‘70, devenind una dintre cele mai importante ţinte ale comuniştilor români după celebra sa fugă în Occident.

Lecţii de bridge, tenis şi seducţie

Toate ţările comuniste foloseau prostituate – atât femei, cât şi bărbaţi – pentru acte de spionaj, iar „Departamentul de Informaţii Externe pe care-l conduceam excela în asta”, arată Pacepa. Nu exista vreo şcoală care să se ocupe de pregătirea lor. „Instrucţia se făcea individual, în case bine securizate, împânzite de microfoane şi camere video ascunse”. „Antrenamentul” dura între trei şi opt ani, în 150 astfel de case. Multe dintre ele erau apartamente obişnuite. Viitorii agenţi îşi perfecţionau, printre altele, cunoştinţele privind limba „ţării-ţintă” sau învăţau să joace bridge şi tenis.

Tehnicile de seducţie au fost utilizate într-un singur caz, spune Pacepa: al fostului „ilegal” Gheorghe Mandache, care fugise – împreună cu prietena sa est-germană – în timp ce era pregătit de către KGB. După ce a fost descoperit, sovieticii au hotărât că trebuia ucis. Aşa că au trimis-o pe „Gerda”, o spioană româncă născută în Germania, pentru a-l seduce şi pentru a-l lichida ulterior.

Pacepa susţine că a întâlnit-o pe „Gerda” în septembrie 1959, prin intermediul şefului serviciului de spionaj extern al Stasi la acea vreme, Markus Wolf, şi ar fi fost martor la o discuţie cu replici de film. „Ce spui de viitorul tău iubit?”, a întrebat- o Wolf, arătându-i poza lui Mandache. „Singurul meu iubit e meseria mea”, i-ar fi răspuns „Gerda”. „Era la fel de emoţionată în legătură cu misiunea sa ca şi cum ar fi urmat să meargă la cumpărături”, explică Pacepa. Misiunea a dat însă greş, întrucât Mandache era prea îndrăgostit de prietena sa pentru a da atenţie farmecelor „Gerdei”.

Agenta fusese supusă – ca mai toate „ilegalele” -, unei operaţii chirurgicale „specifice”, astfel încât să aibă „un orificiu sexual strâmt”.

„Ilegalii” fuseseră inventaţi de Stalin

Potrivit manualului pentru operaţiuni ilegale utilizat de serviciul extern al fostului KGB, un ofiţer obişnuit „are o funcţie oficială, un paşaport diplomatic şi o ţară în spate”, pe când unul ilegal „acţionează sub steag străin şi are un penis – asta este acoperirea lui, sursa de informaţii şi imunitatea sa”, aminteşte Pacepa.

„Ilegalii” fuseseră invenţia lui Stalin, care le ceruse şefilor spionajului sovietic să antreneze un nou tip de spion, unul care să poată aduna informaţii fără a pune în pericol ţara pe care o serveşte. Primii astfel de spioni fuseseră cetăţeni sovietici născuţi în străinătate, care aveau ca limbă maternă franceza sau germana. Erau trimişi în Occident sub identitate falsă, iar orice legătură cu ţara de origine era ştearsă.

În anii ‘70, regula potrivit căreia un bărbat care devenea ofiţer ilegal trebuia să fie „bine dotat”, precizează Pacepa. „Aceşti cuceritori erau puşi să facă uz de înzestrările lor sexuale deosebite pentru a obţine un anumit statut social, de obicei prin căsătorii cu femei bogate şi influente”, povesteşte fostul şef-adjunct al spionajului românesc în comunism. Pacepa mai spune că a fost şocat să descopere diferenţele uriaşe între puritanismul afişat ca parte a idealului comunist şi realitatea care zăcea sub această imagine.