MIRCEA MIHĂIEŞ: "Confruntaţi cu batjocura ultimă, abuzul deşănţat, sfidarea neruşinată, ticăloşia cu faţă comunistoidă, iată că liberalii şi democrat- liberalii au votat împreună."
Ceea ce aduce o rază de speranţă în rândurile optimiştilor: poate că, măcar în preajma dizolvării acestui parlament al nesimţirii, le va veni gândul bun şi se vor reîntoarce la masa discuţiilor. Exceptându-i pe radicalii intratabili din partid, PNL a ales, cu prilejul episodului „Mitrea-Năstase“, calea decenţei şi a raţiunii. De data asta, însăşi dna Nicolai a lăsat-o mai moale cu „voi vota aşa cum îmi cere conştiinţa“. Impenitenta antibăsesciană a luat drept puncte de referinţă Constituţia şi obligaţiile ce decurg din ea: primeşti salar de la parlament nu pentru a obstrucţiona legea, ci pentru a ajuta la aplicarea ei riguroasă.
Oricât ţi-au plăcut liberalii, n-ai putut, începând cu 2005, să nu ai o reacţie (la început contrariată, apoi mustind de revoltă), născută din constatarea că actualii şefi de partid s-au lăsat ancoraţi la teleguţa tulburelor interese petro-economice. Au sacrificat Alianţa D.A. - născută pe fondul luptei anticorupţie şi anticomunism -, readucându-i în prim-planul scenei politice pe asasinii aspiraţiilor democraţiei, pesediştii lui Iliescu şi Năstase. (Nu l-am pomenit intenţionat pe Geoană: acest păcălici de geniu ar trebui ţinut în spirt şi păstrat ca material didactic pentru viitorime, într-atât de dezlânat-prostesc se comportă zi de zi şi ceas de ceas!) Nu voi înţelege însă niciodată cum un grup (nu mai mare de şapte-opt oameni) e capabil să altereze până la descompunere esenţa liberalismului politic românesc.
De ce au căutat protecţia celor mai corupţi dintre corupţi, a celor mai neruşinaţi demagogi şi-a celor mai periculoşi gangsteri politici, când aveau şansa de-a guverna în deplină demnitate alături de PD - doar ei ne pot spune. Sigur că la mijloc e vorba de uriaşe averi acumulate fulgerător, de operaţiuni economice ramificate internaţional, de presiuni ale mediilor interlope locale şi regionale, de interese ce n-au de-a face nici cu românii, nici cu bunăstarea lor. Or, din acest punct de vedere, problema e insolvabilă: pentru a menţine prăpastia între PNL şi PDL, s-au pus la bătaie sume colosale şi se fac presiuni greu de imaginat. Decizia parlamentarului Călin Popescu-Tăriceanu şi-a celorlalţi ciraci liberali din guvern de-a se sustrage votului în cazurile Năstase şi Mitrea arată cât de departe s-a ajuns cu dispreţul faţă de acest popor. Manevra e atât de grosolană şi nesimţirea atât de desăvârşită, încât nu mai e nimic de făcut. Garanţiile primite din partea „lumii gri“ îi pun la adăpost pentru multă vreme. Se vede cu ochiul liber că, indiferent de componenţă - fie că vorbim de „gurişti“ ori „jurişti“ - majoritatea parlamentară din România va fi mereu lovită de strechea prostiei, cinismului şi odioşeniei morale. O zâmbăreaţă ce-şi plimbă decolteurile adânci pe la trustul Intact - mai nou se visează şi exegetă literară! - deplângea recent perspectiva că, prin votul uninominal, vor pătrunde în parlament „sportivii“. Ei şi?! Ce diferenţă există între nişte haidamaci pricepuţi la datul cu capul în gură şi juriştii actuali, ce-ţi sar cu chiţibuşurile avocăţeşti direct la jugulară? Măcar lovitura venită de la „sportiv“ o poţi anticipa, pe când ticăloşia „profesioniştilor“, ambalată în discursuri sforăitoare, cade ca trăsnetul din senin. Aşa că nu sportivii mă îngrijorează. Ce mă sperie e geometria hâdă - dar mereu covârşitoare - a ticăloşilor, de la clasicul „322“, la cei (doar!) „265“ număraţi recent de C. T. Popescu. Atâta vreme cât în parlament vor fi şi zece „specialişti“ din categoria Andon, Nicolicea, Şerban Nicolae sau Bolcaş, orice speranţă e vană. Liberalii îşi joacă, în alegerile din toamnă, ultima şansă de a-şi recuceri onorabilitatea. Dacă vor alege alianţa cu pesedeii, vor fi călcaţi în picioare cu o violenţă pe care n-au întâlnit-o nici în perioada mineriadelor. Geoană îşi ascute de zor pumnalele: el spurcă şi acum guvernul, când are nevoie de liberali ca de aer. Imaginaţi-vă ce va face după ce se va vedea cu sacii în căruţă! În această sinistră ecuaţie, rolul petro-dolarilor continuă să fie covârşitor. Număraţi ins cu ins, liberalii ce şterg cu limba bocancii murdari ai stepelor gâlgâinde a petrol sunt doar o mână de profitori, mai mult sau mai puţin derutaţ i de mersul istoriei. Ca forţă de manipulare, s-au dovedit însă mari maeştri. Poate că, în faţa trădării ale cărei semne ies precum sifilisul pe obraz, cadrele partidului se vor trezi, amintindu-şi că au datoria să lucreze în favoarea poporului român. Şi asta începând chiar din clipa de faţă, înainte de a deveni definitiv decorul amorf al curvăsă- riilor economice care au dus la sapă de lemn naivul, credulul, mult prea răbdătorul electorat român.
Recomandările noastre
