Demonizarea evreului ca simbol al mult hulitei burghezii a coincis, în cadrul Stângii, cu eforturile reprezenta?ilor de marc? sau a membrilor obi?nui?i evrei ai diferitelor mi?c?ri de a-?i nega originea.
Capitolele din volumul lui Wistrich care discut? cazurile Rosei Luxemburg ?i al lui Lev Davidovici Tro?ki sunt exerci?ii exemplare în arheologie psihologic?. Atât "Rosa cea ro?ie" cât ?i Tro?ki s-au n?scut în familii de evrei ortodoc?i, ambii au f?cut tot posibilul pentru a dep??i aceast? mo?tenire ?i pentru a interioriza o identitate supra-na?ional?, în mod veritabil universalist?. Ambii au promovat doctrina mesianic? a revolu?iei apocaliptice.
Într-un final, Marx ?i Engels au proclamat în "Manifestul Partidului Comunist" c? muncitorii nu au patrie. De ce Rosa sau Lev ar fi avut ?i ei una? Ei nu ?i-au ascuns originea, dar au considerat-o irelevant? pentru agenda mult mai larg? ?i grandioas? a viselor lor revolu?ionare. Au reu?it ei oare s? impun? o astfel de viziune?
În mod evident, interna?ionalismul evreiesc revolu?ionar a e?uat. Atât sociali?tii germani cat ?i cei ru?i au continuat s? îi perceap? pe revolu?ionarii evrei mai mult drept tolera?i decât ca membri cu drepturi depline ai partidelor na?ionale respective. Social-democra?i cu ?tate vechi precum August Bebel ?i Frantz Mehring o vedeau pe Rosa drept o exaltat?, aproape un personaj don-quijotesc. În lupta sa de a dovedi c? este cu adev?rat mo?tenitorul lui Lenin, Stalin nu a ezitat s? apeleze la insinu?ri antisemite în leg?tur? cu arhi-du?manul Tro?ki (pe care îl etichetase drept Iuda) ?i cu al?i membri de origine evrei ai Vechii G?rzii vechi bol?evice. Public îns?, cel pu?in în anii treizeci, Conduc?torul (vozhd) a condamnat antisemitismul drept o versiune modern? a canibalismului. Pe plan privat îns? se delecta f?r? vreo remu?care cu obscene bancuri antisemite.
Apari?ia sionismului a contribuit la radicalizarea prejudec??ilor antisemite în mi?c?rile de stânga. Mai mult decât atât, incapabil? de a anticipa Holocaustul (Tro?ki a fost o excep?ie notabil? în acest sens), Stânga a r?mas fidel? propriilor dogme dep??ite. Crearea statului Israel a generat o nou? realitate pe care Stânga a preferat s? o ignore ?i s? o distorsioneze pân? la caricaturiz?ri grote?ti. În locul unei empatii fa?? de cel amenin?at cu anihilarea totala, stânga radical? a decis c? Israelul reprezint? capitalismul în forma sa cea mai detestabil?, o nou? form? de colonialism ?i chiar rasism.
Perseverând în atitudini aberante din trecut, cei care sus?in pozi?ii precum cele de mai sus sunt uneori ei în?i?i evrei. Din anumite puncte de vedere, este ca ?i cum ace?tia refuz? s? înve?e lec?iile istoriei. O precizare este totu?i necesar?: nu ar trebui s? generalizam, nefiind vorba de un grup foarte larg. Cei despre care vorbesc sunt aproape întotdeauna intelectuali – un grup specific format din indivizi care sunt de cele mai multe ori sedu?i (?i chiar bucuro?i s? fie sedu?i) de cântecul de siren? al utopismului. Ironia const? în faptul c? cei care promoveaz? ?i sus?in astfel de concep?ii bigote ?i conspira?ioniste nu realizeaz? c? ei de fapt recicleaz? viziunile criminale despre o lume f?r? evrei ale lui Adolf Hitler ?i Iosif Stalin. Textul de mai sus este un fragment din recenzia la volumul lui Robert S. Wistrich, "From Ambivalence to Betrayal: The Left, the Jews, and Israel" pe care am publicat-o în luna octombrie în prestigioasa revist? "International Affairs".
Recomandările noastre
