Partidul Democrat-Liberal plăteşte acum pe unde a păcătuit. În anii electorali 2007-2009 a adunat în oastea de strânsură tot felul de şmecheraşi şi învârtitori locali, care au dat asigurări de loialitate şi au venit cu resurse de susţinere a campaniilor numai ei ştiu de unde (şi partidul n-a întrebat).

Ca atare, liderii naţionali au zis săru’-mâna, să fie primit, şi i-au pus pe liste când a fost cazul fără mare socoteală, cu gândul că oamenii vor sta frumos în masa de anonimi care constituie 80% din Parlamentul României, rozându-şi covrigelul în linişte şi votând disciplinat după instrucţiuni.

Iată că însă o parte din aceste persoane obscure, pe lângă care tânărul Honorius Prigoană pare de-a dreptul un model de transparenţă şi bună-credinţă (ăsta sunt eu, cu banii ăştia vin, puneţi-mă candidat) au şi ele un plan de carieră, o agendă de grup sau o misiune în plan secund, după caz. Iar eşecul spectaculos în filtrarea cadrelor, care duce la promovarea unor indivizi pătaţi, se sparge în capul guvernului la momentul crucial al moţiunii de cenzură.

Nu că PSD sau PNL ar avea standarde mai înalte - dimpotrivă, ele au abandonat pe faţă orice urmă de rectitudine şi defilează cu corupţi şi impostori la vedere. Dar situaţia este mai traumatică pentru un PDL care, fie şi numai retoric, a făcut anumite promisiuni de schimbare a regulilor jocului înainte de alegeri.

Mă gândesc, de exemplu, ce-o fi fost în capul ministrului Funeriu când a acceptat în cercul de apropiaţi o persoană de calibrul Melaniei Mandras-Vergu, formată într-o celebră echipă de presă galactică care înmuia condeiul în avantaje personale şi negociere de influenţă. Cât timp spera D-Sa să funcţioneze aşa, până la primul scandal. Sau unde spera PDL-Prahova să ajungă pe mâna dlui senator Iulian Bădescu, cercetat în cauze conexe cu celebrul dosar „Sunoil”.

Ca ziarist cu vechi state de serviciu în presa locală, trecut prin ciur şi dârmon, inclusiv diverse anchete, dl senator Bădescu apare astăzi fresh la televizor declarând că nu ştia în ce stare se află finanţele României, nici bugetul de pensii (toate, informaţii publice) şi, cetăţean serafic şi ingenuu cum este, nici nu a avut mijloace să se informeze.

Fiind minţit la modul grosolan de către guvern în chestiune, deci ca atare atras în cursa de a face în campanie nişte promisiuni pe care, iată, astăzi nu le mai poate ţine, dl senator are la jumătatea lui 2010 ceea ce numesc francezii une prise de conscience şi decide să se mute cu arme şi bagaje la PSD, fiind D-Sa „încă tânăr şi cu viitor politic”.

Trecem peste mica inadvertenţă că dacă l-o fi minţit cineva în campania electorală, acela nu putea fi decât guvernul în funcţie la acea vreme, adică cel condus de Tăriceanu şi sprijinit transparent chiar de PSD-ul la care a aderat acum. Însă e de un haz nebun aplombul cu care pledează inocenţa informativă, ca să zic aşa, membrul unei reţele de media şi afaceri care de zece ani joacă pe degete judeţul Prahova, când pentru PD, când pentru PDL, când pentru PSD.

Un alt membru PDL lovit subit de scrupule este dl Daniel Oajdea ot Iaşi, care a descoperit cum poţi deveni din parlamentar anonim,vedetă naţională, câştigând timp de antenă cu acoperire naţională în valoare de sute de mii de euro: anume, organizând un aşa-zis referendum în circumscripţia sa pe tema scrisorii de intenţie către FMI. Nu s-au prezentat la şuşaneaua pe genunchi, bineînţeles, nici 1% din electori, dar au venit suficienţi cât să iasă de o mică şi fotogenică îmbrânceală cu jandarmii.

Dl Oajdea, zic eu, ştie ce face. El este o veche cunoştinţă a ieşenilor, lider studenţesc aranjor de camere în căminul politehnicii şi intermediar imobiliar mai târziu, membru al unei famiglii politice care a decis să facă în politică echivalentul hedgingului financiar, adică să-şi micşoreze riscul investiţiei împărţind ouăle în mai multe coşuri: fratele şi partenerul său de afaceri, patron de restaurant, este lider local PNL. Iar acum, pentu a dobândi reclamă gratuită la TV, a furnizat acel material indispensabil orelor de talk-show care costituie coloana vertebrală a televiziunilor de ştiri în România: bâlciul colorat şi fără nicio relevanţă reală.

Nu-i blamez aici pe aceşti oameni, că în fond aşa caracter au, aşa se poartă. Nu poate să-i acuze nimeni că s-ar fi dat altceva decât sunt sau că şi-ar fi ascuns acţiunile, pentru că în comunitatea lor locală şi profesională îi ştie toată lumea ca pe un cal breaz. Nici nu e în principiu nelegitim să-şi schimbe părerile sau partidul. Şi nici nu este asta doar problema PDL, din moment ce Dragnea şi Fenechiu acceptă să-i ia la ei în echipă, jucând la vedere, cu caşcavalul pe masă (carnetele de partid).

Nu, episoadele demonstrează slăbiciunea unui întreg sistem politic care se bazează pe cultivarea unei reţele de fixeri locali transferaţi, în funcţie de interes teritorial şi ciclu electoral, de la un partid la altul. Aceşti voiajori n-au vreo legătură nici cu reforma, nici cu antireforma, ci doar cu propriile şuşanele punctuale.

De aceea nu vor fi niciodată sprijin de nădejde nici pentru guverne, nici pentru opoziţia moţionardă sau lupta sindicală onestă, fiind doar nişte surferi şmecheri care sar de pe un val pe altul ca să rămână la suprafaţă.