Geoană e cool! Geoană rulz! Soţul Mihaelei a mai ţâşnit o dată din baie şi-a comis-o: telenovela cu temniceri şi judecătorese featuring SOV nu putea intra în banalitatea ei iremediabilă (un escroc condamnat, fugit din ţară, e ajutat să stea departe de închisoare de un alt escroc) fără performanceul în prime time al Prostănacului naţional.
My God, omul ăsta e irecuperabil! În loc să facă pe surdomutul, până la sfârşitul zilelor sale politice, ori de câte ori se pronunţă substantivul propriu "Vântu", se vâră ca musca în lapte. Şi nu oriunde, ci taman acolo unde panouri life size urlă din rărunchi: dangerous! Admiraţi-i, rogu-vă, retorica desăvârşită, cu inflexiuni de latinească de amvon (spre deosebire de păsăreasca american-globalistă cu care m-am distrat eu mai sus): "Cred că ce păţeşte acum Sorin Ovidiu Vîntu este doar o reglare de conturi între vechi tovarăşi."
Există în această frază totul: şi delimitare maiestuoasă, şi descriere psihologică, şi evocare epică. Dar mai există un cuvânt: "cred." Aşadar, domnul Geoană crede! Or, la carura istorică a Domniei Sale, credinţa înseamnă cunoaştere, înseamnă convingere, înseamnă Adevăr. Tot ce iese pe augusta-i gură trebuie dăltuit în piatră, păstrat în muzee şi dat mai departe viitorimii. Rostirile dlui Geoană reprezintă o incomparabilă contribuţie la tezaurul de cunoaştere al omenirii. Cel care ne dovedise anterior că nu crede în nimic, ni se înfăţişează acum în blana socratică a înţeleptului detaşat de mizeria cotidianului, de aranjamentele de culise şi partid. Trecut prin multe, dl Geoană crede în ceva: în forţa laţului pe care Ponta i l-a prins în jurul gâtului.
Bine sfătuit (asta e: avantajul de a avea politicieni în familie!), Ponta acţionează metodic. Ştie că totul e în favoarea sa: de la aşteptările populaţiei înfometate, disperate şi isterizate prin televiziuni, la prostiile în serie ale guvernanţilor. Chiar: cum poţi, ca prim-ministru, să înghiţi momelile întinse de vasta reţea sindicalisto-securistă?! O fi dat faliment industria de filtre? Or fi intrat în concediu (ori în reducere) detectorii de gugumănii? La confuzia instaurată în sânul puterii, nu mă mir că şi stupidul episod Vîntu devine parte a unui vast complot. Rinocerul instalat pe canapea trebuie să înţeleagă un singur lucru: că în ţara numită România justiţia se face la televizor, ori nu se face deloc.
Geoană s-a trezit iar vorbind cu voce tare, deşi continua un monolog tăcut cu cel care a decis să-l lichideze. Nu, nu Băsecu, ci Ponta. Prostănacu’ le-a servit ziariştilor, într-un minut, o replică la fel de inspirată precum acelea întinse pe întreaga seară de 3 decembrie 2009. Deschizând gura, el a demonstrat un singur lucru: cât de puternic i-a intrat frica în oase. Şi cât de iraţională e spaima că va fi schimbat din funcţia de preşedinte al Senatului.
Deşi sună ridicol, Geoană e unul dintre cei mai vânaţi oameni politici ai momentului. Funcţia de la Senat le creează pesedeilor din zona Ponta mai multe coşmaruri decât avantaje. Suspendându-l pe Traian Băsescu, puterea i-ar reveni lui Geoană, omul numărul doi din stat. Ceea ce pentru clanul Ponta ar echivala cu o înfrângere.
În confruntările cu actualul preşedinte, Geoană a fost un simplu sac de box. Iată-l, într-un puseu de macho-ism, aruncând peste capetele ziariştilor săgeţi spre şefii propriului partid. În puţinătatea minţii sale, s-a crezut mare meşter trimiţând un mesaj care, desigur, îi va înmărmuri de admiraţie pe Ponta (cu socru şi consoartă cu tot): "Dragi colegi, priviţi! Nu eu am fost prietenul lui Vîntu, ci Băsescu! Tot ce-aţi văzut la televizor e-o făcătură a serviciilor, a televiziunilor, a flăcării violete. M-au hipnotizat, dar mi-am revenit şi sunt nou-nouţ, pregătit să înfrunt balaurul de la Cotroceni."
Astfel de ieşiri jenante nu fac decât să consolideze în PSD convingerea că trebuie să scape cât mai urgent de acest individ care nu e doar "prostănac", ci şi completamente lipsit de caracter. Dacă-l trădează cu atâta dezinvoltură pe Vîntu, care i-a vrut numai binele, ce le-ar face pesediştilor care l-au dat jos de la conducerea partidului?
Fiecare cuvânt al său, ca şi fiecare mutare politică a lui Antonescu, întăresc poziţia lui Ponta în drumul spre viitoarele alegeri. Dacă Geoană se acoperă de ridicol prin ceea ce spune, Antonescu îţi provoacă zgâlţâituri de râs şi prin ceea ce face: "guvernul-fantomă" propus mai zilele trecute e una din cele mai jalnice glume de care putea fi capabil un individ altminteri capabil de multe comicării sinistre.
De-acum, Ponta ştie că atât inamicii dinafara, cât şi cei dinăuntrul partidului lucrează pentru el. Dacă va avea şi inteligenţa să se debaraseze de puerila imagine guevarist- titulesciană în care s-a complăcut prosteşte şi forţa de a elimina fauna iremediabil compromisă (înlăturarea lui Hrebenciuc e dovada că se poate), doar vizita întru relaxare la vila lui Vîntu îi mai poate crea probleme. Lucru greu de crezut, pentru că deşi nu e închis, Vîntu nu e şi nu va mai fi vreodată liber.
Recomandările noastre
