Te apucă mirarea zilele astea când vezi oameni care se leagă cu lanţuri de caloriferele ministerelor pentru a se interzice exploatările de aur şi cupru, sau explorarea gazului de şist, dar pe de altă parte tot ei cer mai mulţi bani la buget din redevenţe.
Strada cere spânzurarea de lustră a guvernanţilor ticăloşi care nu ne-au împlinit visul fierbinte: transformarea României în al optulea emirat arab, cu cetăţeni huzurind pe lefuri şi pensii de stat, din încasări pe resursele minerale. Condiţii minunate, nu-i aşa, ar fi: toată lumea ştie că de la daci ţinuturile noastre gem de bogăţii, doar maşinaţiunile ocultei străine, pe-o mână cu trădătorii interni, oprindu- ne din drumul spre prosperitatea rentieră de tip Abu Dhabi. Premierul MRU chiar s-a lăsat convins să discute înfiinţarea unui fond naţional de investiţii –altul! – în care să punem aceste câştiguri iminente din care să finanţăm sănătate, educaţie şi pensii occidentale românilor. Din păcate, e ca de obicei: un mare Radio Erevan. Întâi, înainte de a ne enerva cum să cheltuim banii pleşcă, ar trebui să vedem dacă ei chiar există. Asta e marea problemă a bugetului în ultimii 20 de ani, strânsul paralelor, că la idei de cheltuire am excelat cu toţii. Or, e puţin probabil ca în viitorul previzibil PIB-ul României să se bazeze semnificativ pe extracţia de resurse naturale. Pe scurt, nu vom fi nici Rusia, nici Norvegia, iar ce se va extrage va fi tot din zăcămintele actuale “mature" (adică în scădere şi tot mai ineficiente). Declaraţiile electorale ale lui Băsescu că am dat peste nu ştiu ce bogăţii în Marea Neagră au inflamat pe cei neatenţi la detalii. Cantităţile sunt mici, extracţia scumpă iar exploatarea ar putea începe prin 2018-20. Cu alte cuvinte, MRU poate promite orice, că ăsta nu e subiectul lui, nici al următorului guvern, ci hăt, al celui de-al treilea sau al patrulea de aici înainte. În al doilea rând, Norvegia şi mai nou Rusia au creat fonduri de investiţii cu rentele din extracţie nu doar ca bună practică, dar şi din teama că cheltui tot în prezent ar declanşa “boala olandeză": aprecierea rapidă a monedei naţionale şi pierderea de competivitate. In România asemenea pericol nu există: un minim de discernământ e de ajuns pentru a vedea că diferenţa între noi şi ei este nu de procente, ci de ordin de mărime a contribuţiei acestui sector în economie. Dacă e să faci fond în care să pui redevenţele de azi, doar muţi banii dintr-un buzunar în altul: în buget va rămâne un gol care trebuie umplut cumva, pentru că şi acum din încasări se plătesc pensii şi asistenţă socială. Dacă e să-l faci cu plusul de redevenţe din Marea Neagră, nu merită comisionul de administrare la ce cantităţi şi sume minuscule vor fi. In plus, vorbim de nişte firfirici care o să se adune de prin 2020 încolo şi din care, probabil, prin 2035 vom putea începe să plătim ceva beneficii. Vă întreb, bazat pe experienţele de până acum (inclusiv cu Fondul de Investiţii pulverizat fără urmă între 2006-08), cât de credibil e un plan guvernamental făcut la alegerile din 2012, bazat pe piele ursului din pădure şi cu concretizare în 2035?
Recomandările noastre
