Ziarul "Curentul"a publicat în ultimul timp o serie de articole despre ziariştii, analiştii şi politicienii de pe statele de plată ale trustului mediatic al lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Rezultă din aceste articole că, pentru editorialele publicate şi pentru apariţiile televizate, personaje cu noscute ale lumii româneşti - ca politicienii Silviu Prigoană, Adriana şi Claudiu Săftoiu, Mădălin Voicu, Cătălin Avramescu, Victor Ciorbea, jurnaliştii Dan Turturică, Cristian Tudor Popescu, Grigore Cartianu, Cornel Nistorescu, Doru Buşcu, Victor Ciutacu, Emil Hurezeanu, Corina Dră go tescu, Liviu Mihaiu, precum şi alte personalităţi ca Mircea Dinescu, Alex Stoenescu, Iosif Boda, Adrian Păunescu (ca să-i menţionez doar pe cei mai cunoscuţi dintr-o cohortă întreagă) - au primit sume de bani considerabile pentru prestaţiile lor din ultimii ani. Pentru omul obişnuit, aceste sume sunt şocante: ele merg, în unele cazuri, până la zeci şi chiar sute de mii de euro pe an. Nimeni nu se indignează că un fotbalist cunoscut sau un cântăreţ câştigă mult mai mult, dar dacă vine vorba de jurnalişti, ideea că "s-au vândut pe bani mulţi" îţi vine imediat în minte.

Un fotbalist nu e imediat etichetat ca "jigodie ordinară" dacă are un câştig cât sute şi mii de salariaţi la un loc, dar dacă un ziarist o face, devine imediat suspect.

Nu scriu acest articol, deci, ca să-i încriminez neapărat, la rândul meu, pe cei în cauză, ci pentru că serialul din "Curentul" pune într-adevăr nişte probleme de etică a participării formatorilor de opinie la viaţa publică şi ridică nişte întrebări.

Între cei care apar pe statele de plată ale trustului Realitatea Media sunt oameni de calitate morală diversă, iar prezenţa lor în presa controlată de Vîntu are explicaţii diverse. Sunt, de fapt, cazuri individuale, fiecare interesant în felul său.

Înainte să discutăm problema în sine, e bine să facem clare câteva lucruri. Jurnalistul nu se hrăneşte cu aer, el este, ca noi toţi, un om care trebuie să câ ştige bani, pentru că are familie, copii şi credite luate nesăbuit în anii de înşelătoare prosperitate care s-au dus de parcă nici n-ar fi fost.

Cei mai mulţi sunt nişte anonimi buni la toate, alergaţi şi chinuiţi pentru salarii mizerabile. Nu este doar o utopie, ci şi o cruzime să le ceri o inflexibilitate robespierriană în deciziile lor de zi cu zi. În toate straturile sociale, pentru un singur om perfect moral sunt zeci dispuşi la compromisuri. Dar şi compromisurile sunt, unele, acceptabile, altele nu.

Jurnalistul îşi vinde, ca noi toţi, puterea de muncă şi inteligenţa cui îl poate plăti. El nu e, în cele mai multe cazuri, un lup singuratic justiţiar, ci un om care are nişte competenţe de pe urma cărora îşi câştigă traiul. Ca orice om, din orice meserie, el trebuie să ştie că are lucruri de vânzare şi altele care nu pot fi de vânzare. Ziaristul îşi poate vinde timpul, ştiinţa scrisului, tenacitatea în investigaţii, intuiţia, curajul. Nu-şi poate vinde însă conştiinţa, credinţele şi ideile.

Pentru că lucrează cu idei, el este expus mai mult decât alţii la tentaţia minciunii şi manipulării în scopuri pecuniare. El trebuie să ştie că e de preferat să câştigi mai puţin în slujba adevărului decât mai mult în slujba minciunii. Dar dacă poţi câştiga mult în slujba adevărului, eşti îndreptăţit să o faci: "E vrednic lucrătorul de plata lui...".

Problema jurnaliştilor şi politicienilor despre care vorbeam nu e că au luat bani mulţi. Unii dintre ei nici nu i-au luat într-un mod imputabil moral sau legal. Problema e că foarte mulţi dintre ei au deformat adevărul şi au manipulat opinia publică în schimbul acelor sume de bani. Problema e că mulţi au acceptat să intre în slujba unui om mai mult decât suspect, care-i foloseşte în scopuri personale. Problema adevărată a presei noastre, aşa cum e ea azi, e că se află în mâinile unor particulari cu mari interese politice şi economice, care controlează ce se scrie în ziarele lor şi ce se spune pe posturile lor.

Acest fapt inacceptabil şi nesănătos distorsionează în întregime informaţia şi schimbul de idei din spaţiul public românesc. Ziariştii nu sunt, niciodată, cu nimic mai buni decât cei despre care scriu: s-au ticăloşit şi ei într-o lume în care doar ticălo şi lor le merge bine.

În lista scoasă la iveală de ziarul "Curentul" găseşti de toate: şantajişti, laşi, oportunişti, tonomate, demagogi. Sunt însă şi oameni de calitate care-au mers la o emisiune sau alta ca să expună un punct de vedere cinstit. Din păcate, şi aceştia au făcut, până la urmă, jocul lui Vîntu: i-au dat credibilitate prin numele lor...